Ma pish’ pe lacrimile voastre!

Lacrimile nu mai sunt suficiente. Sa ne depasim conditia de babe penibile, de indurerati solidari cu primul Iuda gata sa stoarca o lacrima. Lacrimile nu i’au adus inapoi nici pe amaratii aia care au crapat in Apuseni, nici pe copilasul ala rupt de caini. Nu le’au dat casele inapoi celor inundati cand se plimba vacarul de Ponta cu barca in apa pana la genunchi. Gata, ajunge. Nu de lacrimile lu’ Oprescu e nevoie acum, nu de’o criza de nervi a arabului, nu de pareri de rau din partea unor politicieni care’si reprezinta doar propriile interese. Astea nu folosesc la nimic. Cineva sa plateasca. E anormal sa’ti faca treaba ciobanii, pescarii, cersetorii, doctorii veniti din strainatate, mortii din Teleorman sau mortii mamicutei voastre de nenorociti.

Sa vedem demisii! Nu mai vrem leapsa cu responsabilitatea. Nu mai vrem inca un ping pong din asta penibil, nu mai vreau demisia lu’ Basescu. Nu’l mai vreau pe Ciuvica. Ma pish’ pe Ciuvica si pe toti incompetentii pe care un mediocru’i face vedeta. Care vorbesc in numele meu. Sa se duca tare. Eu vreau sa’si asume cineva responsabilitatea. Nu mai vreau lacrimi false, lacrimi de curve vandute pe un pumn de arginti. Iesiti in mortii vostri de escroci si asumati’va responsabilitatea!

Sau iesi tu, romane! Iesi in strada si rastigneste’i pe nenorociti. Iesi sau accepta’ti soarta pe care o putoare indolenta si’o merita. Lasa’te condus de preoti homosexuali si pedofili.

Asuma’ti asta si nu te mai plange.

Cascadoria. Meseria care risca sa nu mai fie o arta.

“Cel mai mare handicap al unei societăți este nepăsarea”. – Soby Cseh

Astăzi îl omagiem pe cel care a fost părintele spiritual al cascadorilor, unul dintre cei mai de seamă pionieri ai acestei meserii, cel care a fost considerat la un moment dat unul dintre cei mai buni cascadori din lume, instructor al multor generații de cascadori și profesor al multor generații de actori.
Mă leg de această ocazie și consider că în calitate de cascador și de vicepreședinte al Uniunii Cascadorilor Profesioniști din România, am obligația morală să fac câteva precizări în legătură cu ceea ce se-ntâmplă de o bună bucată de vreme în această breaslă, cu mențiunea că “MIE CHIAR ÎMI PASĂ”.
Din nefericire, datorită lipsei legislației în acest domeniu, s-a ajuns la situația în care numai cine nu vrea nu se autointitulează cascador.
În perioada de dinainte de ’89, generația veche de cascadori impunea respect și disciplină prin ceea ce era și ceea ce făcea. Erau frați, indiferent de disensiunile care apăreau între ei. Erau UNIȚI! Li te alăturai foarte greu, iar dacă îndrăzneai să-ți atribui titulatura de cascador fără consimțământul lor, sau fără să dovedești că ești capabil de așa ceva, “îți rupeau capu’ pe loc”. La momentul acela nimeni nu avea voie să lucreze fără o școală și evident un atestat, din care să reiasă că ești pregătit pentru meseria asta. După ce-ți terminai cursurile și îți luai atestatul, urma o lungă perioadă de stagiatură, în care învățai efectiv chichițele meseriei, iar o bună bucată de timp nu erai considerat decât “corp ansamblu”, oricât de talentat ai fi fost.
Nu vreau să plictisesc sau să fac o apologie din asta, însă este o meserie foarte grea, care presupune foarte multă muncă și foarte multă pregătire, mai ales psihică. Dacă fizicul te ține, dar mintea nu, nu ai ce căuta în această meserie.
Este foarte trist că la momentul actual există printre noi atât de mulți intruși, fără niciun fel de pregătire, care lucrează în detrimentul celor care sunt școliți pentru asta.
Sunt multe de spus, aș putea scrie o carte despre asta, dar eu altceva vreau să punctez.
Din păcate, o mare parte dintre cascadorii apăruți după anii ’90 nu a mai beneficiat de sfaturile instructorilor din generația de aur, ceea ce a dus încet-încet la degradarea valorilor morale și spirituale ale acestei arte, la lipsa de respect pentru meserie și pentru colegii din generațiile anterioare, la dizolvarea coeziunii dintre membri, la împărțirea acestora în bisericuțe…
S-a creat un haos din care toata lumea are numai de pierdut.
Au început să apară “cascadori” pe bandă rulantă, fără ca aceștia să aibă în clin sau în mânecă cu meseria asta, fără absolut niciun fel de instruire. Genul de oameni care știu doar să perie pe cine trebuie, să se temenească, să facă diverse servicii mărunte și să plătească mese la cârciumi. Personaje fără coloană vertebrală – niște lingăi – mai pe românește. Pe vremuri, noi le spuneam “sacoșari”, fiindcă se lipeau ca marca de scrisoare de câte un cascador, era un fel de valet al acestuia, iar aceștia îi luau din milă la câte-o filmare să facă figurație.
Și acum se-ntâmplă la fel, numai că vremurile s-au schimbat: e suficient ca un “cascador” din-ăsta apărut la apelul bocancilor să facă figurație într-un film sau spectacol și să se pozeze alături de vreun nume cunoscut, că s-a terminat cu șmecheria! In secunda doi umple Facebook-ul cu poze de pe la filmări sau spectacole și lasă de înțeles cu nerușinare că nimeni pe lumea asta nu-i mai artist ca el.
Mai mult decât atât, există unii care au început să organizeze niște șușe prin țară cu 30-40 de spectatori, sub titulatura de “trupă de cascadori”, care fac un fel de teatru radiofonic. O adunătură condusă de un grup care sunt orice altceva, numai cascadori nu – mai repede, maneliști. Problema e că se prostituează pe doi țechini și ne fac meseria de râs. Altfel, le place să apară pe la televiziuni, prin ziare, sau pe internet alături de nume sonore, artiști, actori sau cântăreți cunoscuți care sunt invitați în reprezentațiile lor, și față de care am tot respectul.
Mai sunt alții prin țară, care, deasemenea, nu au niciun fel de pregătire și nu fac parte din niciun fel de asociație sau uniune de profil, insă apar tot timpul pe la tv sau prin ziare, ba chiar găzduiesc emisiuni televizate, denaturând imaginea acestei meserii pe care au creat-o predecesorii noștri prin sacrificii, multă muncă, oase rupte, familii destrămate… ba chiar unii au plătit cu viața.
E păcat ca o meserie iubită și apreciată de întreaga lume să se ducă de râpă datorita unor sclavi care o trag în jos.
Ar fi multe de spus, însă nu vreau decât să fac apel la acei dintre colegi care mai au un dram de conștiință și să trag un semnal de alarmă asupra situației actuale dezastruoase. Poate începem să ne gândim la asta și să luăm o măsură, măcar acum în al doisprezecelea ceas. SĂ ARĂTĂM CĂ NE PASĂ! Măcar în memoria celui care a fost Soby Cseh și a generației lui.
Aduceți-vă aminte de cuvintele lui Paul Fister, care încă mai este printre noi și care ne-a instruit și educat ca pe copiii lui: “Bă tată, bă, nu mor caii când vor câinii, bă!”
Iar voi, căpușelor, cei apăruți ca ciupercile după ploaie, vedeți-vă de treaba voastră și lăsați profesioniștii să-și facă meseria pentru care au fost pregătiți. Lăsați cascadorii care nu mai sunt printre noi să se odihnească-n pace, că s-ar răsuci în mormânt dacă ar vedea unde s-a ajuns.

Scris de Dan Motanu

Domnului Sorin Ovidiu Vantu.

In ultima vreme vad tot mai multe statusuri puse de distinsul domn Vantu, pe Facebook. Lume mai mult sau mai putin… inspirata, il promoveaza. Promoveaza modalitatea in care acest ilustru puscarias alege sa sfideze orice norma de bun simt, orice urma de moralitate.

Domnule Sorin Ovidiu Vantu

Sunteti banal ca figura, sunteti limitat intelectual. Un puscarias penibil, un escroc care a facut bani inseland. Banii pe care i’ati facut v’au ajutat sa platiti pentru a potoli frustrari mai mult decat evidente. Nu aveti clasa, deloc. Asta nu se poate cumpara cu bani. Cu bani v’ati cumparat curvele cu care va laudati. Curve care in conditii normale n’ar trimite un schilod libidinos nici sa le cumpere tampoane. Intelegeti? Retineti totusi un aspect, platite. Lasa’ne deci cu “femeile” tale.

Smecherie…

Nu am sa stau acum sa va dau definitia “smecheriei”, dumneavoastra nu va permite capacitatea intelectuala sa intelegeti termeni, definitii. Da, nu contest faptul ca anumite situatii v’au bagat multi bani in conturi. Nimeni nu poate contesta asta. De la un butic care va permitea platitul unor trotuariste, ati ajuns sa va permiteti curve de lux. Nu contest asta.

Concluzie: Hai sictir, esti un papagal basinos.

Oana Boc si poezia…

Nici nu stiu. Inca incerc sa inteleg resortul care’i impinge pe toti sa scrie. A devenit banal, fenomenul artistic devine mai ridicol cu fiecare scriere pe care orice ridiche d’asta mediocra o pompeaza prin toate gaurile disponibile. Ghertoii astia care publica astfel de gunoaie contra cost, ar trebui sa aiba o minima decenta. Sa le zica talambilor ca’s penibili, ca supararea de’a nu strange like’uri pe feisbuc la toate basinile, nu e suferinta. Nu e o muza care ar trebui sa’ti dicteze opere, care sa rupa inima din om.

Oana Boc… Nici nu stiu ce’o fi mai rau. Sa scrii prost? Sa’ti citeasca (Oh, God) Florin Piersic poeziile? Sa ti le publice un sfertodoct pe care’l doare in cur ca tu te faci de ras? Pe bani? Peste tot poezie, proza. Practic toata lumea scrie. Pe ziduri, pe afise sau pe trotuare, Facebook sau orice mediu care permite afisarea unui text. Pana si veceurile publice sunt sursa de inspiratie. Practic ne transformam intr’o tara de scriitori.

Despre ferocitatea cu care se hingheresc “artistii” din bransa asta intre ei… Hehe, mai vorbim noi.

Vadim atacă diaspora: „Ne aleg nouă preşedintele, căpşunarii? Să-l ia la ei dacă îl vor.”

Duminică 30 noiembrie, la ora 15.00, România TV i-a avut ca invitaţi pe Corneliu Vadim Tudor şi Miron Cozma. Cei doi au făcut declaraţii grave despre desfăşurarea alegerilor în Diaspora.

Miron Cozma a afirmat: “Românii care trăiesc în străinătate sunt cerşetori. Să nu vină ei să ne stabilească preşedintele. Iohannis nu e român şi nu e ortodox. Mie nu mi-e frică! În Italia s-a dat pentru un vot pentru Iohannis 40 de euro. 20 de Euro la intrarea în secţia de vot şi 20 de euro la ieşire. (…) Mie ca român niciodată n-o să-mi stabilească destinul 400.000 de români, din care 200.000 sunt cerşetori… (…) Să vină-n ţară, să sufere ca şi noi, nu să stea afară”

În plus, Miron Cozma l-a acuzat pe Iohannis că i-a furat sloganul, prezentând o carte de vizită pe care acesta era scris. “Îl acuz public că mi-a furat sloganul: Veniţi cu noi să ne luăm ţara înapoi.Mă simt jignit că ţara nu e condusă de un român“, a mai spus Miron Cozma la România TV.

Corneliu Vadim Tudor nu a fost nici el mai blând cu Iohannis şi diaspora: “Ţara mea e pe mâna unui handicapat, unui neamţ de mâna a doua. Sunt revoltat. (…) Iohannis a fost susţinut de Germania. Eu nu pot să trec peste străbunii mei morţi în cele două războaie mondiale. Angela asta să se ducă să stea la cratiţă şi să ne lase.Ne aleg nouă preşedintele, căpşunarii? Să-l ia la ei dacă îl vor.”

Sursa: ziarulromanesc.net

Facebook, Privacy Settings si alte cacaturi.

Au fost vremuri cand s’ar fi impus o iesire in strada. N’ati iesit, ati stat sa comentati pe Facebook. Au fost vremuri cand ar fi trebuit sa iesiti din casa sa votati, dar n’ati facut’o, ati stat pe Facebook si’ati spus de ce nu mergeti voi sa votati.
Au fost vremuri cand ati fi putut sa iesiti sa plantati un pom, ca suntem vai de curu nostru, ni’s parcurile chele. N’ati iesit, ati stat in casa si’ati plantat varza sau cartofi pe Facebook.
Au fost parade de ziua nationala, demonstratii gen “uniti salvam”… N’ati facut nimic. Ati stat in casa, ati demonstrat pe Facebook. Ati avut, aveti ocazia sa ajutati un om, dar n’o faceti. Marea majoritate nu se implica nici macar un o bagatela gen “Share”, nu mai zic de un covrig dat cuiva sau un leu donat. Toti sunteti stalpii unei morale si’a unei decente care nu poate fi cuantificata decat prin aprecierea celorlalti, pe acelasi Facebook.

Mno, voi, cei la care m’am referit in postarea asta. Cei care acum va plangeti ca Facebook va incalca intimitatea, ca nush ce privacy settings si alte cacaturi sunt invazive. Cei care amenintati ca o sa va stergeti conturile, o s’o faceti de data asta? Acum o sa va tineti de cuvant? Sau e doar un alt cacat mancat?

Scrisoare pentru Mos Craciun.

Mosule, te anunt pe aceasta cale ca am fost cuminte anul asta. De fapt, eu cam sunt cuminte de felul meu. Tu stii bine asta… M’as bucura sa’mi citesti scrisoarea. Sa’mi zambesti din coltul gurii, ca un bunic care stie sa aduca bucurie flacaiasilor, nepotilor… Copiilor in general. Iti scriu aceste randuri pentru ca vreau sa’ti multumesc. Anul asta mi’ai adus in avans cel mai frumos cadou, un puiut. Acum… Stii cum e, adu’l intreg si tine’l sanatos, pe el si pe mamica’sa.

Pentru mine nu mai vreau nimic. Mi’ai dat oricum cat nu meritam.

Multumesc cel mai mult.

Un tatic fericit.