Despre cluburi, clubangii, membri si partizani.

Si cum stateam eu si ma speriam de ploaia care pica de’mi rasturna curajul cu cracii in sus, mi’a venit ideea, m’a lovit inspiratia de mi’a golit capu’ de ganduri. Mi’am zis, hei, de ce nu? Fratila, fa o scriere despre cluburile de pescuit. Ca tot voiai tu sa intri in unu’, remember?

S’asa. Sa va povestesc…

Initial am vrut sa fac unu, un club adica. Cum nu te poti apuca de ceva fara o documentare prealabila, am tras cu ochiu’ prin borta usii sa vad ce anume presupune asta cu cluburile.  Bla, bla, bla…….. Bullshit!

Mi’a trecut repede.

Ar fi inca o entitate care ar trebui sa se ralieze rapid ideii de gasca, bisericuta, tovarasie, patizanat si alte cacaturi din astea ambalate in diverse forme mai mult sau mai putin nocive. Inca un nene care ar avea ca unic scop paruiala cu alti conducatori de cluburi sau alte manifestari biologice care au buletin de la paishpe ani.

Asta daca ai par. Daca n’ai, e naspa. Te rezumi la masurarea cucului. Cineva trebuie sa’l aiba mai mare, nu?

Pe cuc adica. Pana mea, poate ai noroc si ai par… Nu va bateti cucu cu asta… Capu’, la dreacu…

Frustrant…

Cum cucu’ meu nu e are marimea care sa puncteze nici macar in concursurile organizate de cluburile astea de care va povestesc, am zis pas. Nu e de mine sa fac unu. Ramanem deci la ideea de membru. E mai usor sa te faci membru. E plin de membri, membre, membruti sau membrisori ialomiteni care’au fost facuti pescari prin cezariana, imediat ce si’au dat masteratul in pescuit la fara frecventa.

Da, stiu, exagerez. Sunt hater si invidios ca nu’s si eu parte dintr’o astfel de entitate.

La dreaq, vorbeam de membri.

Am participat la o discutie despre ei pe Facebook, pe site’ul ala care le da ocazia si celor care’ar fi mai coerenti si daca ar scrie cu pisat pe zapada decat prin ansamblarea cuvintelor intr’o fraza. Despre membri adica.

Reiese ca si asta e greu. Ca nu te duci la club ca la biserica, ca clubu’ nu e o biserica in care intra tot pacatosu’.

Intelegeti?

Bine.

Domnilor conducatori de cluburi, de la toate cluburile adica – incepand cu alea relevante, continuand cu alea existente si terminand cu alea care’au devenit inactive  imediat dupa al doilea razboi mondial – pentru ca nu am adresele oficiale ale cluburilor, iar gasirea lor ar fi o munca de Sisif nebun, am sa va scriu public CV’ul meu de pescar. Ca zice ca e nevoie de unu pentru a accede intr’o astfel de organizatie.

Illuminati style.

Deci, ca sa zic asa.

Deci, numele meu este Liviu Fratila, cel putin asa’mi spun unii. Unii imi spun “bulangiu’ ala”, “guralivu’ ala” sau daca te cheama Grosu Sever, imi spui ca mi’ai dat unfriend si block pe feiZbuc. In fine, sunt cunoscut sub mai multe nume.

CV’ul meu de pescar e departe de’a cuprinde in el un palmares de invidiat sau macar un palmares, nu e cazul. Nu pescuiesc pentru a dovedi ceva, o fac pentru ca’mi place. Cam cum o faceati si voi inainte ca placerea sa vi se transforme in orice altceva. 

Am pescuit in locatii cunoscute, mai putin cunoscute, secrete. Am prins pesti mici, mari, exagerat de mari sau chiar imaginari.

Stiti ce zic? V’am convins ca merit? Multumesc, astept o invitatie pentru mine si pentru colegul meu.

El e mult mai serios, are si pusca.

Mai multe pusti chiar.

Ps. Multumesc domnului acela cu ochelari care mi’a dat tuica miercuri dimineata la Sarulesti, mereu uit cum il cheama. Il anunt pe aceasta cale ca din cauza ei, I’am pierdut ancora colegului.

Ps 2. Daca domnul Anghelina citeste asta, sa nu uite ca mi’a promis una imprumut, o ancora adica. Eu sigur o sa uit.

Ps 3. Sisif e unu care trebuia sa impinga un bolovan la deal, adica munca foarte grea.

Nu, nu e Arif, seamana doar numele. Arif e baiatu ala care are o barca foarte faina si care de cand a inceput sa’I placa voblerele mele, nu’i mai place cum scriu.

Ps 4. Pamflet (sau nu).

 

 

Fishing & Hunting Expo 2017

Stiti cum e? Daca vrei sa tragi un somn bun, te duci la un eveniment care nu e in aria ta de interes. Daca esti salahor, obosit ca la balamuc, te duci la teatru si dormi acolo ca omida’n mar. Bine, smecheria e sa nu sforai…

In fine…

Nu despre asta voiam sa graiesc. Povestea mea o sa fie despre targul care abia ce s’a terminat, targul patronat de baietii de la Fishing&Hunting, cel la care nimeni nu vrea sa se duca din cateva catraliarde de motive, insa care’s acolo la prima ora a diminetii. Ma rog, facem totusi sa fie bine.

As vrea sa punctez din start un aspect, asta ca sa nu credeti ca fragmentul din introducere e bagat de umplutura.

Parerea mea:

Am auzit multa lume vorbind despre profesionalism. Bun, bine. Toti vrem asta. Profesionalismul unui astfel de eveniment este dat de cei care’l viziteaza in primul rand. NU ai cum sa emiti pareri cu privire la de un astfel de eveniment  comparandu’l cu Franta, Ungaria sau nu mai stiu pe unde s’or mai tine. Ma iertati, dar multi n’au calcat intr’o tara straina. Despre ce vorbim? Ne dam cu parerea din cateva cadre vazute la acelasi F&H la care (culmea), nimeni nu se uita? Ca asa ne dam cu caramida’n piept: nu ne uitam dom’le, ce sa vedem acolo?

Pai? La targ ce vezi? Ca multi vor un pachet de gume gratis sau o reducere semnificativa? Sau altceva, habar n’am ce nevoi au oamenii. Ca suntem oameni, ne plac reducerile, cadourile, nu?

In privinta pretului platit la intrare? Buuuun. Multi s’au plans si de asta. 30 de lei, adica suma pe care multi dintre noi au lasat’o la bere. Cand mergeam insa la toaleta, nu ne venea sa vomitam. Drept? Drept, domnilor. In plus, ati vazut ce bratari frumoase ati avut la mana?

Ce’am vazut  eu:

la scena (deschisa) s’au manifestat baietii cu crapul. Nu sunt in masura sa comentez foarte mult, rezultatele vorbesc in locul lor. Din punctul meu de vedere, numarul 1 ca orator, profesionalism si orice mai vreti voi, ramane tot Vlad Pavlovici. Cand vorbeste omul asta, si mancarimea de piele se opreste sa’l asculte. Va zic ca sa stiti.

Altfel, sa ne intoarcem la spinning…

Mie mi’au placut standurile pe care le’am vazut. C’au fost si unele prin care n’am intrat ca sa fiu sincer. De departe, cel mai tare mi’a placut standul celor de la Fox, reprezentat de Dan Ingineru. Aici noutatea a constat in forma de prezentare a ofertei. Fain, tare fain. Cred ca asta a demonstrate si de ce MarelePescar este un magazin care se bucura de o popularitate atat de mare. Nu poti emite pretentii de profesionalism atata vreme cat treaba o faci cu amatori. De asta sa fiti foarte convinsi.

Tot la capitolul noutati merita mentionati si cei de la Joy. Stand micut, placut, marfa buna, niste fatuci simpatice si’un roaker moldovean pe post de sef. N’ar fi recunoscut ca’l strivesc emotiile, da’ l’am citit. C’asa suntem noi, moldovenii, ne simtim unu’pe altu’.

Altfel, marfa multa si variata si la MimTeam. Si’au facut un obicei din a se prezenta cu foarte multe produse noi.

La fel si la standul celor de la Powerfishing. Era acolo ca’n gara, nu puteai arunca linistit o grenada, ca spargeai  capu’ la 5 insi pana exploda.

Idem la Relax. Aglomeratie ca intr’un stand in care se da ciocolata de pomana. Genul ala de moment in care pana si aia alergici la astfel de manifestare isi fac de lucru pe acolo. Marfa multa, multe noutati frumos prezentate. Nu stiu cine se ocupa de aspectul asta acolo, insa si’a facut bine temele. Pana si mobilierul mobil a fost ce trebuie.

La piscina nu am prins prea multe prezentari. Nu pot vorbi in necunostinta de cauza. Am umblat mult sa vad lumea, sa mai stau la o sueta. Am intalnit, in sfarsit, si live cativa baieti care activeaza in campionatul de la mal. Tare mult m’am bucurat.

Despre cumparaturi…

N’am facut prea multe ca nu m’am dus neaparat pentru asta acolo. Mi’am achizitionat totusi o mulineta, un Biomaster de la Total Fishing… N’am putut sa ma abtin.

Mno, cam asta e concluzia mea cu privire la editia din acest an. Over all, fu’ foarte placut din punctul meu de vedere. Este de remarcat faptul ca se sesizeaza o imbunatatire de la an la an la acest targ. Asta nu poate fi decat bine.

Parerea mea.

Street Fishing Games.

Nu cred ca exista pescar amator care sa nu se vada ca fiind concurent intr’un concurs, refuz sa cred asta. Fiecare dintre noi ne visam capturand un peste urias, o captura capitala. O captura care sa ne catapulteze in fruntea topului. Sa fim respectati, aratati cu degetul ca fiind “ala care l’a prins pe ala mare”… Cine e pescar, indiferent de natura stilului practicat, intelege ce spun. Pariez pe asta.

Street Fishing Games.

Street Fishing Games este un concurs care capata din ce in ce mai multa notorietate, orice pescar din mediul urban stie asta. Se lasa seara? Ai peste zi cateva ore libere? Iesi pe lacul din oras si pescuiesti. Prinzi sau nu, nu conteaza. Oricum, pestii sunt eliberati, cel mai important e sa ne simtim bine. Sa ne gasim intre noi, socializarea intre cei cu pasiuni comune  este cea mai importanta.

Pescari? Slava Domnului, sunt. Cu ce sa incep? Cu marea bucurie numita tineret? Imaginea alaturata poate confirma faptul ca speranta in cei care vin dupa noi este foarte justificata.

Asta ar trebui sa ne mobilizeze, sa ne faca sa vrem mai mult. Ar trebui sa invatam din bucuria copiilor care vin cu noi la pescuit, eu asta cred. Asa ar trebui sa fie…

 

 

 

Nu am sa va plictisesc cu detalii, promotorii fenomenului sunt deja destul de bine cunoscuti, cel putin in Bucuresti, Oradea etc. Nu le pot spune pe nume, nu am permisiunea lor pentru a le face cunoscut numele. Ca sa fiu sincer, nici nu le’am cerut’o si nici n’am de gand s’o fac. Cel mai important e ca se intampla, ca cineva face sa fie o manifestare frumoasa.

Peste este, slava domnului. Ne putem lauda cu niste capturi destul de frumoase pentru un rau aflat in situatia in care este biata noastra Dambovita.

Se gaseste si peste, uneori frumos.

Uneori, alteori e mic dar des …

Sau mare dar rar, totul e sa se intample.

Ce voiam sa zic? Ah… Sambata am sa concurez la Street Fishing Trophy. Sa’mi tineti pumnii.

Sper sa prind unu din primele 3 locuri, sau locul 13.

Stiu eu de ce.

Sper …