Nevoia de dovezi

Bine, nu zice nimeni sa fii naiv, sa iei de bun tot ce ti se serveste, totusi… Multe sunt pur si simplu acolo. Fie ca-ti place sa crezi sau nu, ele sunt acolo. Ma iubesti? Dovedeste. Vrei sa cred aia? Dovedeste. Chiar asa a fost? Chiar se poate intampla asta? Nu te cred, dovedeste… As zice ca nevoia asta de-a ni se arata concret ca ceva e posibil e cea mai grea ghiulea pe care ne-o putem lega de picioare. Devenim refractari la orice ar putea veni nou spre noi, lumea nu intelege ca ceva experimentat intr-un fel sau altul de cineva nu e pretabil propriei noastre fiinte. Si daca iti dovedeste ca asa s-a intamplat sau asa ar trebui sa iasa, de ce esti sigur ca ceva care la altul a functionat, o sa functioneze si la tine automat? De ce? Doar pentru ca sansa a stabilit ca omului ala trebuie sa-i reuseasca ceva? Pai cineva’ul ala a reusit eventual unui concurs de imprejurari care in momentul ala a fost favorabil, de unde ideea ca asta e pretabil si altora? Detaliul ala numit “liber arbitru” e ca un copil rasfatat, poate copilul ala nu te place. Poate vreo instanta divina hotaraste ca in momentul in care ceri ceva, nu ai nevoie de ceva-ul ala, poate e un moft. Probabil e ciudata urmatoarea exemplificare dar s-o riscam totusi. Tragi cu dintii sa-ti iei o masina, inveti si iei permisul cu brio, esti fericit? Normal, ai ce-ti doresti. La prima iesire pe sosea lovesti pe unu mortal… Atunci iti spui ca mai bine nu aveai nici masina nici permis. Te intrebi daca masina ai vrut-o tu sau altcineva a hotarat ca ala pe care l-ai omorat  trebuia sa moara doar pentru ca tu ai crezut ca daca ai masina si permis o sa fii fericit. Cum e? Prin puterea exemplificarii nu ne mai luam masini? Nu mai iubim o femeie frumoasa pentru ca asta automat ar face pe altcineva nefericit? E dovedit doar nu? Unu iti dovedeste ca sare dupa masa de 100 de ori si nu pateste nimic, esti doar langa el. Tu sari o singura data si-ti rupi picioarele… La ce ti-a folosit o dovada?

Barbatul, sexul si filozofia.

Partea proasta in a fi filozof e ca ai nevasta urata, sau esti gay, sau esti tu urat si nu ai nici macar o gagica, sau o ai da’i prea urata… Pai cine a pomenit sa stai cu vreo bunaciune langa tine si tu sa pierzi timpul gandind? Sau, poate la origini a fost frumoasa cucoana, timpul insa nu iarta… In fine. A observat cineva? Cu cat nevasta e mai urata cu atat barbatul e mai bisericos. Cea mai mare bucurie e in zilele de post sau si mai bine, cand vine postul Pastelui sau postul Craciunului. Atunci barbatul nostru are scuza perfecta. Nevasta… Imi pare rau, oricat ne’am dori’o, o luna stam pe bara fai, e post. Ne bate Dumnezeu… D’aia era ma bine pe timpul stramosilor nostri daci, aia’si caprareau femeia numa daca era o virtuoasa, si atunci cu sabia langa ei, beti morti. Nu’s de condamnat, cand femeia e asa urata, dracu are curaj sa se apropie de ea treaz… S’atunci? Inventezi scuze. Doamnele, sa stiti de la mine, cand barbatul are migrene dese e cazul sa verificati daca nu cumva mustata voastra e mai mare decat a lor. Daca da… Petre Tutea scrie pe el, ala nu mai are chef de voi, vrea sa filozofati, sa vorbiti… Abia cand femeia e urata are chef barbatul de comunicare

Scapa’ma de EA

Ma rog, sau de el. Sa generalizam totusi. Pai? Adica cum sa te scape? Cum adica as termina’o cu el/ea da nu pot, nu ma lasa in pace… Bine, daca e usor trantit la cap risti niste situatii jenante insa doar atat. Pana la urma cedeaza, intrebarea e, vrei cu adevarat sa scapi? Esti sigur?

Situatie: M’am departit de el, gata. Am terminat’o complet. Singura legatura care a mai ramas e ca mai merg uneori sambata sa’i fac o oala de mancare si putina ordine, nu stie sa faca nimic. Ne’am despartit da mi’e mila de el… Doar intamplator m’a caprarit prin bucatarie oleaca… Totusi, desi nu mai simt nimic pentru el si i’am zis zis, nu scap de el. Sambata trecuta a si plans… Realy? Si atunci el/ea ce’ar trebui sa inteleaga din asta? Ca mai are o sansa? Si inca una si tot asa? Pana cand? Pana reusesti tu sa celalalt sa se cupleze? Si atunci ce se intampla? Devii prietenul cel mai bun? Cainele e cel mai bun prieten al omului. Omul nu e cel mai bun prieten in astfel de situatii, nu el, nu ea. Nu dupa ce o relatie care a presupus implicare emotionala s’a terminat. Da, poti ramane prieten, asta da. Daca insa s’a terminat, nu s’a terminat din senin. Daca acum sunteti asa grijulii unu cu altu, de ce v’ati mai despartit? Ce merge acum? Ce nu mergea atunci? Mai mult, de ce nu sunteti impreuna acum? Hmm…

Revolutia Sexuala

Momentul ala din timp in care barbatul s’a uitat la femeie si’a admirat’o pentru prima data. Tot atunci a constatat si ca distinsa doamna are cu doua gauri mai mult decat potentialul lui de astupare, respectiv un singur penis. Totul a curs normal dupa asta…

Taticuleeeeeee, ma taticule, s’a inventat ma blowjob’u? Taticul? Taticul cioplea de zor la o bucata de lemn, peste ceva vreme ideea lui avea sa se numeasca “roata”, in fine… Pleaca ma d’aici, mi’as toata pul…(pam,pam) in ma’ta aia paroasa…

Mamica? Mamica era dupa un pom, se caca…

Ce’ai ma cretinule de injuri copilul? Sa te vad eu peste patru’j de mii de ani, cand or sa fie o gramada de asociatii de protectie ca mai esti viteaz. Neanderthalianu dracu…

Taci fa, sugi…. da’te dracu. Atunci barbatul a realizat ca ceea ce peste ani si ani avea sa se numeasca sexul  slab este de fapt o eroare. Cum dracu poate asta sa si urle, sa se si cace in acelasi timp? Hmm… Prin gura intra si ies in acelasi timp diverse, prin cur de ce n’ar fi la fel?

 

Noi sa fim sanatosi.

Si ne mai miram ca scade natalitatea, pai cum sa nu scada? Stam cu mana pe mouse’ul calculatorului mai mult decat pe curu’ aluia de langa noi sau ma rog, pe propriul nostru cur. Daca nu suntem prea ocupati sa tinem tot felul de diete, de cure de slabire, facem sex virtual. Sau mai rau, facem sex live in timp ce vorbim pe net despre cure si diete. Pai? Iesim sa alergam in parc, e cool, venim acasa si mancam 278 de cremvusti ca oricum nu au prea multa carne in ei, nu ne ingrasa, bem doua cisterne de bere pe an si din nou, vorbim despre sex pe net. Doar vorbim, in realitate ne incingem la bascalii pe Facebook si parca si vad, da’l doamne iarta’ma de fucking, fac asta seara o laba si daca e vad eu, poate’mi tavalesc maine femeia… Acum e prea marfa, uite numa ce caterinca e. Oricum am facut’o si acum 3 saptamani. Ahh… Agatatul pe net, vise, asteptari… Dai din tine de’ti crapa capu si daca ajungi sa te vezi live cu cineva nu reusesti decat sa intrebi de 40 de ori “ce mai faci” sau devii extrem de amuzant spunand ” LOL”. Asta viata?Cand sa mai faci si puradei? Cu ce? De ce? Pai pentru asa ceva trebuie sa’i sperii cucoanei oleaca maimuta. O sa radeti, am auzit ca trebuie sa’i dai pana si bikineii jos, nu mai zic de sutien. Ultima data am fost socat, am cautat clipsurile alea in spate pana s’a plictisit cucoana, asa am descoperit ca se pun si in fata acum…

Nevoia de schimbare

Primo, omul a realizat ca dezvolta o forma primara de rau de inaltime, un fel de homo-inaltimus, inaltitimus… In fine. Atunci a realizat nevoia de’a merge pe jos, in doua picioare… Respectiv a coborat din cocotier si tunde’o. Tre sa recunosc ca nu’l condamn, la cat de urate erau femeile atunci, ma mir c’a rezistat atata amar de vreme. Prima femeie care a coborat? Cred ca era blonda. In loc s’o ia la goana dupa mascul, s’a oprit si si’a facut freza. Ma rog, ideea e ca din ce in ce mai des simtim nevoia sa schimbam ceva. Ce anume? De unde doamne iarta’ma sa stim. Stim insa ca vrem, uneori ne stabilim si’un obiectiv. Asta e bine, e bine sa ai dupa  ce alerga. Rau e ca daca ai ajuns unde vrei stai si te scarpini dupa ureche. Bine, am ajuns aici, acum? Ce fac? O iau de la capat? Vreau altceva? De fapt ce vreau? Da sa stiu eu ce vreau n’ar fi mai simplu? Mi s’a pus acum vreo doua saptamani ca vreau sa renunt la mustata. M’am tot invartit pe langa ea pana am dat’o jos. Bine, a fost ok, partea proasta e ca parca eram in fundu gol. Cand mi’a mai spus si’un prieten ca parca mi’a crescut fruntea pana la buric sau cam asa ceva, am vrut mustata din nou. Acum o astept sa creasca da parca nu mai vrea a dracu…

Eurovision, o alta alegere proasta.

Acum stiti cum e, fie ca vrei sau nu, informatia mai vine la tine chiar daca nu ti’o doresti. Informatia adica… Adica genul ala de informatie inutila. Eurovision. Cezar… Cezarica putza mica… Sau inexistenta… Sau inexistente tre’ sa fie oua’le pentru a canta atat de subtire? Nu mai stiu, tipul insa canta de parca le’ar avea adanc infipte’n cur, de parca i’ar fi rusine sa le poarte. In fine, problema lui. Mergand pe principiul “hartia nu cade prea departe de curul pe care tocmai l’a sters”, trecand peste aspectul criminal de vizibil in care Tvr numa afacere n’a facut executand nu stiu cate sute de profesionisti si pastrand strict mijaretele sau alte forme de limbisti cu care spera sa devina competitiva, trecand si peste aspectul… Ia mai da’le dracu de aspecte, oricum nu mai conteaza. Ziceam asa: Nu avem nicio sansa. Doar pentru ca romanasii nostri au ales sa’i reprezinte unu care seamana la voce cu Mihai Traistariu in speranta ca se v’a repeta minunea de acum 400 de ani, nu inseamna c’o sa faca mare branza. Mai bine’l lasau dracu pe Liviu Guta, macar pe ala il votau aia 28 de milioane de tigani plecati la munca cinstita pe alte meleaguri. Sau pe Fernando de la Caransebes, sau pe Perversu dupa Tg Ocna, sau pe mine, de ce nu? Si eu puteam incerca fara nici cea mai mica sansa. In alta ordine de idei, hai ai nostri, hai Cezarica putza mica.

Ps. Mihai Traistariu a inceput sa’l conteste? O astepta prima reprezentatie si abia dupa aia o incepe? Tare’s curios.

Hey, kiss my ass…

Trebuie sa recunoastem ca situatia nu e foarte bine analizata. Ma rog, nu cum ar trebui. Dincolo de aspectul contondent pe care l’ar putea avea o astfel de invitatie, exista si varianta aia mai putin nefericita. Sa ma pupi in cur… Bun, pai? Ce fel de pupat? Pupat din ala cum e la gradinita? Cand eram la gradinita pupam fata si fugeam, din ala rapid asa, nici nu apuca sa’si dea seama ce i se intampla. Mai e pupatul ala parintesc. Stiti si voi, te ia mamica in brate si te pupa cu drag pe frunte, apasat si prelung asa… Genul ala de pupat? Mai e genul ala adolescentin, ala in care iti pupi cu drag iubita/iubitu. Ala e chiar lung, pupatul ala premergator sarutului, mai lung asa. Saaaaau, mai e sarutul cu tot ce presupune asta, limbi prin gura, gemete, ochi inchisi(sau deschisi), lasat moale in bratele celui cu care te mozolesti prin parcuri sau nu stiu pe unde. Deci? Pai daca nu stiu ce fel de pupat vrei, eu de unde stiu cum sa te pup? Bine, indemnul e foarte clar, sa ma pupi in cur… Nu lasa loc interpretarii decat daca esti mai carcotas. Pai unde in cur? Poate ai curu cat soba de teracota. Eu de unde stiu precis unde vrei sa te pup? In cur direct? Adica vrei un pupat din ala direct rectal? Mai pe langa el? Pai daca  vrei asa si eu nu stiu si te pup pe’o buca? Si daca vrei direct in cur si eu te pup rapid la ce’ti foloseste? Ca nu simti nimic. Pe de alta parte, daca zici unuia saruta’ma in cur deja cam stie ce presupune asta, nu cred ca are gura atat de mare cat sa’ti ia tot curu in gura totusi, nu? Asta daca nu e v’un crocodil de Nil. In cazu asta de ce l’ai invita sa te pupe’n cur? Hmmm….

Povesti Nespuse

In viata intalnesti oameni, multi. Unii cel mai probabil vor ramane in mintea ta, altii vor iesi rapid… Nu ai de unde sa stii, cert e ca intr’o forma sau alta legi un fel de relatii cu ei. Indiferent ca intri sau iesi din viata lor cu capu inainte, in maini sau in patru labe, alergand sau subtil ca un sarpe o facem. Uneori ne place cineva de credem c’am intalnit barbosul suprem, il tinem de frica sa nu’l pierdem atat de strans incat il sufocam… Cred ca asta e momentul in care incepem sa facem cele mai mari prostii. Indiferent de statut social, capacitate intelectuala sau de marimea cucului sufocam, vine vremea cand facem si asta. Ma rog, modalitatea prin care o facem  difera insa numitorul comun e acelasi, incalcam o regula si pentru asta trebuie platit un pret. Pretul? Uneori nu mai ai sansa unei explicatii, cand cineva’ul de langa tine a plecat, disponibilitatea lui in a te mai asculta nu mai e de multa vreme ce era. E ca atunci cand stii ca cineva te iubeste atat de mult incat iti iei libertatea de’a face ce vrei, cand vrei… Realizezi c’a fost un privilegiu doar dupa ce nu mai e nimic. Da, si atunci ai vrea sa spui multe insa ca si in prima parte nu mai ai cui. Ce’ai avut trece, se reduce automat la banala poveste spusa in tentativa ta de’a de scuza… Povesti care vesnic vor ramane neterminate. Incomplete…

Spiritul de Turma

Zic: Daca un om este in stare sa traga intr’o idee, sa genereze reactie in 10.000 de oameni cu ideea respectiva e tare, foarte tare. Omul ala stie sa’si promoveze, argumenteze si sa’si impuna punctul de vedere… E un om destept sau (hai sa fortam un pic) oportunist? Daca facem o paralela ciudata cu natura umana putem spune ca individul luat la bucata este un animal instinctual, ca e condus simpatii sau din contra, ca reactiile negative sunt generate de antipatii. Il luam deci pe cel cu 10.000 de adepti si ne mai gandim o data. Este el in stare sa argumenteze sau pur si simplu a umblat cu succes la zece mii de corzi sensibile? Daca da, poti avea incredere in el? Nu te manipuleaza umblandu’ti la slabiciuni? Hmmm, e obligatoriu ca celor zece mii de oameni sa le mearga mintea?

In alta ordine de idei, daca un om este in stare sa atraga intr’o idee doar 10 oameni dar cu adevarat destepti, cum e omul respectiv?