Archive for ‘D’ale mele’

December 24, 2013

Cu trenul… D’astea.

images-24Pai n’auzi? Daca deschid rucsacul, umplu tot vagonul cu miros de carnati. Daca nu’l deschid, raman fara baterie la tableta. Grea decizie. Miros de carnati amestecat cu miros de sarmale, piftie (sau in orice caz ceva cu usturoi care nu miroase a carnati) sau tableta… daca stau fara tableta, ma uit la vecinii de vagon. Baba asezata cumva pe diagonala doarme deja. Dormea de dinainte de’a ajunge la Ploiesti. Slava Domnului ca e la distanta! Ceva ciudat pare sa’i iasa din nas, plus ca face si balonase cand respira…

Eh, greutati…

Una din fata are o cusca de transport animale. Teoretic ar trebui sa fie pisica. Teoretic. Practic miroase a dihor si scoate niste sunete zombalaice asa, ciudate. M’as uita mai atent, dar mi’e frica. Din interiorul custii simt o uitatura curioasa si pofticioasa spre OO’le mele. Cusca e sub masa. Intrebarea e: daca rupe cusca si ma musca, eu pe cine acuz si de ce? Ma rog, poate are astm si-o respira mai greu.

De vecina de scaun m’as lipsi bucuros. N’am nimic cu rromii, serios. Tipa insa e barbierita prost. Sau avea aparatul intreruperi pe lama. Are o mustata mai mare decat a mea. De la Ploiesti pana la Mizil m’am tot gandit cum sa’i zic sa dea cacatu’ ala de telefon mai incet. Nu’s curios ce face nush ce cantacioasa in camera goala, mai pe seara, pe inserat… What the fuck? Ce dracu’ casti o avea? Zici ca’s la concert.

Vecina din fata mea, aia cu animalul dubios, a rugat’o deja sa dea mai incet. Ca o deranjeaza. Acum mi’e frica sa adorm. Daca incep sa sforai, pune nebuna lighioana pe mine… Pana la urma am umblat in rucsac. Mirosul atat de familial al carnatilor proprii mi’a dat o stare de bine. Sa vedem cat tine. Vecina de alaturi s’a angajat deja in a treia discutie telefonica. Incearca sa’l corupa pe unu’ sa vina la revelion cu palinca. In timp ce’i povesteste de ea, mangaie tacticos o sticla de doi litri de frutti fresh. Cred ca acolo e palinca, suc sigur nu e. Sau e apa, dracu stie! Poate o deschide si’mi dau seama. Daca e totusi palinca in ea, ma bag in seama, eu am in rucsac doar apa plata.  Astia or avea vagon restaurant in trenul asta? M’oi fi urcat in trenul care trebuie? Nu am mai mers cu unu de 20 de ani cred.

Viata e frumoasa. Un nene umbla cu un cariucior cu de toate, inclusiv bere. 6 lei doza de Timisoreana. Futu’le muma’n cur de jepcari!

 

Advertisements
December 16, 2013

Mos Craciun e cam ipocrit.

Snapshot_2013-12-16_111211N’as vrea sa fiu rauc. Daca’i gasesc circumstante atenuante, o sa fiu eu ipocrit. O sa ma razgandesc. Totusi, slabe sanse… Ipocrit. De ce ipocrit? D’aia!  Daca era fair, aducea cadouri tot anul. Aducea si copiilor care nu l’au vazut niciodata, aducea si celor obraznici, si gospodinelor carora le miroase unica si eterna poseta a ciorba cu leustean sau a salam prost. Lor de ce sa nu le aduca? Se transpune doar in pielea catorva sute de mii sau milioane de burtosi, slinosi si libidinosi d’astia de’si permit o amanta cu 12 catraliarde de ani mai tanara, careia’i face zilnic cadouri scumpe. Ca tot seamana ei cu mos Craciun. Unora care’s urate ca surorile lu’ Ghita Ciobanu’ de ce nu le aduce tot timpul anului? Esti un mos bun si darnic daca le aduci doar astora de merg de parca ar avea un bec aprins in cur si celorlalte nimic? Sau astora le aduci doar de Craciun? Asta daca primesc ceva… Vesnica poseta din Dragonul Rosu sau eternul ursulet din plus si gata, ti’ai facut datoria de mos darnic. Acum ar trebui sa fim mai buni, sa mergem in maini pe strada, cu un leru’i ler adanc infip in cur, sa dovedim c’am fost cuminti. Sa fie vizibil faptul ca meritam ceea ce primim. Etee… Era sa zic eu ceva!

December 2, 2013

Nu pierdeti vremea citind, nu face doi bani…

Snapshot_2013-08-04_175018Zicere:

Viata poate fi frumoasa, conditia e sa nu ne’o complicam. Elimina asteptarile pe care le ai de la ceilalti. Ceilalti sunt entitati care functioneaza pe alte criterii, alte sisteme de valori sau pur si simplu, au niste ruperi de… hai sa zicem ritm, daca zic cuvantul ala cu “P” arunc scrierea in vulgar. Nu esti obligat sa accepti, clar. Ai doar in vedere ca nici altul nu e. Da, poti trai frumos daca inveti sa te multumesti cu ce primesti, ai in vedere ca doar asta s’ar putea sa meriti. E un aspect foarte important.

Da, poti trai frumos cand constientizezi ca “putinul” pe care tu il primesti, de care nu esti niciodata multumit, e un lux pe care altul nu si’l poate permite. Da, poti trai linistit si frumos daca eviti omul care face din “to do list’ul” tau lista lui neagra. Lumea e rea, nu uita asta. Lasa cliseele clasice gen… Toata viata e un film format din astfel de clisee. In momentul in care accepti sa joci roluri pe care altcineva ti le impune, dispari din propriul tau film.

E dreptul tau sa fii prost. Daca asta te defineste ca fiinta, accepta asta. Poti trai frumos si’asa. Conditia e sa zambesti cand altcineva nu’ti intelege alegerea, nu’ti accepta conditia. Acel cineva nu e in stare sa inteleaga de ce tu alegi sa fii prost. Tu ai logica ta, raspunsurile tale. Acea fiinta are doar intrebari fara raspuns. Da, poti trai frumos cand esti prost, conditia e sa nu fii ignorant.

Nu judeca, nu judeca ce nu intelegi mai ales. Omul poate dezvolta slabiciuni care ajung sa’i conduca viata. E viata lui. Doar pentru ca tu esti puternic, nu inseamna ca sunt toti la fel. Nu ai cum sa ai genul asta de asteptari. Poate omul ala e singur, poate o singuratate pe care tu nu ai intalnit’o, pe el l’a dezarmat complet.

O lege a junglei spune ca cel mai slab e prada, ca pradatorul dicteaza termenii unei vieti uneori crude. Posibil. Ai insa in vedere un aspect: pradatorul doar ucide. Rapid. Omul nu, omul chinuie. Nu, nu poti trai fericit daca, asumandu’ti rolul de pradator, “ucizi” pentru ca poti. Doar pentru ca poti. E posibil sa nu fii pradatorul suprem. Stii cum e vorba aia… E si maine o zi.

November 18, 2013

Bani, vrem bani.

Bine, ar fi inconstienta din partea mea sa spun ca nu’s utili, ca nu’s necesari. Nu poti plati facturi cu zambete frumoase. Nu se poate, am incercat eu. Casierita mi’a zambit amabil la randul ei apoi a intins mana dupa bani. Trebuiesc si astia. Cat de multi? Aici intervine schimbarea. Vrem multi, cat mai multi. Nevoia de posesie devine tot mai acuta. Nu ne mai multumim de multa vreme cu putin, nu mai producem strict pentru a trai. Acum doar pentru asta traim, pentru a produce. Bani. In jurul lor se invarte orice, totul!

O blana, o masina scumpa, iahturi, femei frumoase, vile si alte lucruri stralucitoare pot fi cumparate cu bani, cu multi bani. La ce sunt utile? Sincer nu stiu. Nu am avut niciodata atat de multi, deci nu pot face comparatie. Pot insa gandi, asta e gratis. In timp s’a dovedit ca asta nu se poate cumpara, oricat de multi bani ai avea. Nu’ti umplu patul noaptea. Bine, ti’l pot popula cu tot felul de minuni, intr’un final insa tot singur adormi. Nu uitati asta. Cu bani nu’ti poti cumpara linistea, tihna. Oricat de multi ai avea, nu exista pret pentru asa ceva. Nu exista un pret pentru zambetul sincer, pentru bucuria de’a fi tinut in brate de cineva care te place pentru ce esti tu.

Unui bolnav incurabil nu’i mai folosesc la nimic, toti banii din lume nu’ti aduc inapoi copilul pierdut… Ma uit la Tepes, la prietenul meu. S’ar caca pe toti banii din lume daca ar avea o anumita posibilitate. Daca acum i’ar avea, la ce i’ar folosi? La ce’ti folosesc in momentul in care privirea celui care nu’i are se intalneste cu privirea ta?

November 13, 2013

Toate’s noi si noua’s toate…

Snapshot_2013-08-04_175018Cam la atat s’ar rezuma filozofia vietii. Cam atat poate omul, putin mai mult vor ceilalti sa faci. Se numeste “asteptare”. Cred ca am mai scris despre asta. Ideea e ca nu prea poti tine cont de ele. Da, te astepti ca ala de’ti vine in vizita sa nu’ti stropeasca wc’ul cand incearca sa mai faca loc la inca o bere, oricum e gratis. Suntem lacomi ma, lacomi. Daca e gratis vrem, mult. Vrem sa ne iubeasca femeia chiar daca o avem mica, daca nu ne spalam ciorapii sau nu ne permitem un cacat de Brifcor in centru, noaptea.

Sau daca nu avem chef de iesit. Bei un suc, furi de pe torente un film si stai ca bondaru’ cu curu pe canapea. Asta daca nu ai net. Daca ai, totul se schimba. Devii mai viteaz.

Traiasca feisbucu, o mie de ani.

October 11, 2013

De prin puscarii auzite.

images-26Zice asa:

“Regimul de detentie imi ataca nush cum demnitatea, ma simt umilita aici”… Asta spune doamna judecatoare, cea care a fost arestata pentru luare de mita si alte nebuneli. Se simte umilita pentru ca ea, o femeie cu atat de multa scoala, e nevoita sa stea in camera cu niste analfabeti…Ce sa zic mai doamna, ai si dumneata dreptate. E sub demnitatea omului sa stea inchis printre analfabeti, aveti perfecta dreptate. Mai e un aspect de care justitia din care ati facut parte nu tine cont. Fireste ca legaturile de afara v’au ramas. Ce combinatii sa mai puteti face acum, cu gainarii de rand? Fireste, daca stateati in camera cu niste oameni de afaceri, era mult mai bine. Mai o combinatie, un brainstorming… Alea, alea. Mai iesea de’o ciunga. Nu va pot condamna.

Sistemul de detentie a fost conceput si gandit sa functioneze ca o pedeapsa. Sa-i faca pe infractori sa nu’si doreasca sa mai ajunga acolo, sa’i descurajeze. D’aia pe timpul marelui Vlad Tepes vi se baga un ciomag din ala mare in cur, pe timpu’ lu’ Pazvante erati bagati la ocna sau legati in lanturi prin nu stiu ce beciuri. Sa va reamintesc ca in China zilelor noastre sunt inca de mare angajament executiile publice? Ma gandesc ca n’ar fi rau sa stiti si asta.

Pai? Ce’i asta? Puscaria nu e sanatoriu, mai doamna! Faceti parte din sistem. Ar trebui sa stiti asta. Bine, nesimtirea atinge cote maxime la noi, nimeni nu va condamna ca incercati, sunteti deja condamnata. Coruptie, luare de mita…. Intelegeti? Acolo nu sunteti nici in concediu, nici la sanatoriu. Acolo e puscarie. La puscarie ar trebui sa fie alte reguli, altele decat sunt intr’un sistem de cacat, un sistem permisiv ca cel din Romania.

October 8, 2013

Dive (misoginisme)

images-22Greu tata, greu. Sa fii femeie e greu. A intrat una in magazinul de alaturi… Pfuai de cercelul meu, parca era fardata c’o mistrie din aia cumparata din Cora, d’aia foarte proasta calitativ. Clar, cine a zis ca iti dai seama daca o femeie e frumoasa dimineata, cand se trezeste adica, bine a zis. Pai cum o fi sa te culci seara langa Bianca Dragusanu si sa te trezesti langa Banel Nicolita? Si ne mai miram ca apoplexia e mai des intalnita in randul barbatilor. Atacuri de panica si alte minuni care’ti pot face inima sa pocneasca… Arati seara ca o zana? Ca o diva din revistele de moda? Faaain, ne place. Fii insa si dimineata asa. Daca arati de parca si’ar fi parcat un rinocer cornu’ in dintii tai… Not cool.

Un semn e. Se vede pe Facebook, pe net in general. Toate isi pun pozele cele mai reusite, cele mai “cool”… Pune tata una pe care ti’o faci dimineata, inainte sa te speli pe dinti, cand arati cum esti de obicei, nu gata smacuita. Ne derutati. Seara nu stii cum s’o bagi in pat mai repede, dimineata nu mai nimeresti usa sa fugi. Tin minte… povestea unu’ ca’i placea o tipa. Vesnic aranjata, frumos fardata… A fost cea mai mare teapa posibila. Dimineata s’a trezit inaintea lui si statea in pat uitandu’se la el. A simtit el ceva. Cand a deschis ochii si’a vazut’o holbandu’se  a vrut sa sara pe geam. Jura omu’, mai sa planga cand ne povestea si…nu cred ca mintea. Pe tipa am vazut’o si eu nefardata, la strand. Dar era la amiaza, nu ne puteam da seama ce potential de speriat avea omul. Dimineata? Poze facute dimineata? Cineva? Este?

September 24, 2013

E. Serban. N’as vrea sa fiu in pielea ei.

Cand multe nu mai sunt de spus, cand lucruri nu mai sunt de facut sau visele s’au terminat, viata incepe sa doara.
Trecutul devine amintire, viitorul devine un mormant trist pentru ceea ce’a fost si’atunci taci… Te infiori cand vezi cum cei din jurul tau fac din tacere poveste. Nu mai stii unde e inceputul, nu mai stii unde e sfarsitul. Doar taci. Pe langa tine toti tac, o tacere infioratoare. De ce? Nici macar tu nu mai stii. Niciun cuvant, nicio vorba. Nimeni nu mai are nimic de spus… Momentul ala cand esti parca anacronic in propria ta viata, cand, desi esti actor principal in ea, rolul parca iti e stabilit d’un Dumnezeu nemilos, crud.

Credeti ca viata e grea? Asteptati sa cititi povestea unui om care si’a pierdut, datorita indolentei unor autoritati condamnabile, copilul.

September 23, 2013

Radu Banciu s’atat…

159233sDatorita derapajului din ultima vreme ai putea sa ti’o iei. Punct. Aici cred eu c’ai gresit. Esti patimas in ceea ce faci insa, din pacate, asta nu’ti confera circumstante atenuante.

Imediat ce povestea copilului sfasiat de caini a devenit publica, toti le’am fi vrut pielea pe bat. Daca cineva spune ca nu, mananca rahat aiurea. De la cel cu sfarcu’n gura pan’ la cel cu barba sura, toti i’ar fi vrut morti. Hai sa nu fim ipocriti! Fierbea sangele in noi. Corect? Eu zic ca da.

Dupa ce Banciu a bravat la faza cu jupuitul unui caine contra cost, l’au injurat zece mii de oameni care gandesc lucid si inca 12 milioane de vaduve ofuscate. De ce? Alti zece milioane i’au dat dreptate. L’au injurat in cor pentru ferocitatea lui? Cacat, sunt fan Banciu. Punct. Acum ce’ar trebui sa fac? Sa nu mai fiu pentru ca majoritatea cunostintelor l’au futut in gura? Bun, nu am fost de acord cu ce’a spus. Daca formula altfel, era alta treaba? De fapt ce’a facut? A incurajat o fapta salbatica? Ma scuzati, sunteti retardati, zombie sau hipnotizati sa faceti ce va cere unu’ la televizor? Oh, wait. La cum si pe cine votati, intrebarea devine retorica prin excelenta.

Suntem atat de indreptatiti sa dam cu pietre, atat de justificat facem asta… Nu e de mirare ca nu mai avem material sa facem drumuri. Va doare mintea de ce’a zis Banciu? De ce face clasa politica in Romania nu va doare? Care’i asa ofuscat de fapt? Ala care ar muri cu cainele de gat daca i’ar omori lui copilul? Suntem facuti prosti in fata de parlamentari, de marile corporatii si nu ne mai suparam, ne asumam conditia de imbecili si gata. Zice unu’ ca ar jupui un caine si vai! se trezeste in noi spiritul civic. Ce sa’ti spun, e de mare angajament reactia asta. Aveti de ce sa fiti mandri de voi, spiritul vostru civic nu mai e ca o mamaliga. Toti suntem pittbuli acum. A luat un golan o copchila cu japca, ziua in amiaza mare. Voi, bravi si demni cetateni, ce’ati facut? V’ati facut ca nu vedeti? Nu prea am vazut reactii justitiare in situatia aia. Unde va e curajul si indignarea in cazul asta?

September 20, 2013

Momente.

Ma enerveaza asta cu “momentul ala cand”… Cand ce? Care moment? Momentul trece repede. E ca o clipa. Clipesti din ochi si gata. Ala e momentul. Ce ai timp sa faci intr’un moment? Hai ma, vii sa facem cutare? Stai un moment. Moment. Hai, a trecut momentul, vii? Dureaza mai mult sa spui moment decat durata lui in timp. What the fuck? Esti gata? A venit taxiul. Daaaa, un moment… Pac, a si trecut momentul ala. De ce mai ai nevoie de ceva care se intinde pe’o distanta irelevanta in timp?

De ce nu spui ca mai ai nevoie de… nu stiu, mai stai 3 minute. “N’am terminat inca.” “Mai are Fuego un refren si nu vreau sa’l pierd, iubitul meu, stii ca’l ador.” Pfff… “Iubitule, suntem in mare graba. Ne asteapta Popestii sa mergem la restaurant, esti gata?” “Da, scumpa mea. Te astept.” Bine iubitule, da’mi un moment.””  Si’i dai, si’i mai dai unu’. Dupa vreo 3 miliarde de “momente” trebuie sa te barbieresti din nou. Barba ta are deja 5 milimetri de cand astepti sa treaca momentul asta.

A observat cineva? Momentul unei femei e diferit de momentul unui barbat. Cand un nene iti zice ca vine intr’un moment, sunt sperante. Cand iti spune femeia insa… Grav. Un banal spermatozoid care pluteste in deriva, isi implineste menirea. Se face om. Pana se termina “momentul” asta la femei, pleaca rezultatul spermatozoidului nostru la armata. Momentul ala in care constientizez ca se lasa cu repercursiuni dupa articolul asta.

Pfff…

%d bloggers like this: