Cum mai inseala romanul.

Bine, samsarul nu stia ca ochelaristul pe care incerca sa’l insele e doar ochelarist, nu si natarau.

Restul e poveste.

Am fost sa iau o masina din Bucuresti. Si ,daca tot schimbi masina rar, incerci sa gasesti un autoturism cat mai bun, mai nou, mai bine intretinut si cu mai multe optionale.
Am gasit pe net un anunt care vindea o masina din 2017, cu 6000 de kilometri la bord, unic proprietar, culoare frumoasa…o minunatie, ce mai… putin peste bugetul meu, dar am decis ca merita facut un efort(imprumut).

https://www.autovit.ro/anunt/ford-fiesta-mk7-ID7GnuQw.html…

Asta era masina. Am mers, am vazut-o, dupa cateva schimburi de replici mi-am dat seama ca proprietarul care imi prezenta masina nu era si proprietarul din acte. Am aflat ca de fapt are masina unui frate a carui nevasta se operase de urgenta si care era , normal, la spital. Am aflat ca Fordurile Fiesta au niste cute si niste suduri ciudate”ca asa-s ei neglijenti in fabrica”…De astea… Cateva amanunte mi-au trezit curiozitatea si am inceput sa caut.

Norocul meu ca ma ocup cu obtinerea despagubirilor pentru pagubitiii si victimele accidentelor rutiere sau de munca. Am gasit poze mai vechi cu masina. Asa arata acum 4 luni.
LA intrebarea fireasca: “Cum puteti sa puneti viata unor oameni in pericol vanzand cazanul asta care trebuia casat, fiind dauna totala? ” , mi s-a raspuns ca atunci cand cumperi o masina second hand poti sa te astepti ca nu este perfecta, ca mai poate avea si ceva probleme.
Restul este poveste.

Despre cluburi, clubangii, membri si partizani.

Si cum stateam eu si ma speriam de ploaia care pica de’mi rasturna curajul cu cracii in sus, mi’a venit ideea, m’a lovit inspiratia de mi’a golit capu’ de ganduri. Mi’am zis, hei, de ce nu? Fratila, fa o scriere despre cluburile de pescuit. Ca tot voiai tu sa intri in unu’, remember?

S’asa. Sa va povestesc…

Initial am vrut sa fac unu, un club adica. Cum nu te poti apuca de ceva fara o documentare prealabila, am tras cu ochiu’ prin borta usii sa vad ce anume presupune asta cu cluburile.  Bla, bla, bla…….. Bullshit!

Mi’a trecut repede.

Ar fi inca o entitate care ar trebui sa se ralieze rapid ideii de gasca, bisericuta, tovarasie, patizanat si alte cacaturi din astea ambalate in diverse forme mai mult sau mai putin nocive. Inca un nene care ar avea ca unic scop paruiala cu alti conducatori de cluburi sau alte manifestari biologice care au buletin de la paishpe ani.

Asta daca ai par. Daca n’ai, e naspa. Te rezumi la masurarea cucului. Cineva trebuie sa’l aiba mai mare, nu?

Pe cuc adica. Pana mea, poate ai noroc si ai par… Nu va bateti cucu cu asta… Capu’, la dreacu…

Frustrant…

Cum cucu’ meu nu e are marimea care sa puncteze nici macar in concursurile organizate de cluburile astea de care va povestesc, am zis pas. Nu e de mine sa fac unu. Ramanem deci la ideea de membru. E mai usor sa te faci membru. E plin de membri, membre, membruti sau membrisori ialomiteni care’au fost facuti pescari prin cezariana, imediat ce si’au dat masteratul in pescuit la fara frecventa.

Da, stiu, exagerez. Sunt hater si invidios ca nu’s si eu parte dintr’o astfel de entitate.

La dreaq, vorbeam de membri.

Am participat la o discutie despre ei pe Facebook, pe site’ul ala care le da ocazia si celor care’ar fi mai coerenti si daca ar scrie cu pisat pe zapada decat prin ansamblarea cuvintelor intr’o fraza. Despre membri adica.

Reiese ca si asta e greu. Ca nu te duci la club ca la biserica, ca clubu’ nu e o biserica in care intra tot pacatosu’.

Intelegeti?

Bine.

Domnilor conducatori de cluburi, de la toate cluburile adica – incepand cu alea relevante, continuand cu alea existente si terminand cu alea care’au devenit inactive  imediat dupa al doilea razboi mondial – pentru ca nu am adresele oficiale ale cluburilor, iar gasirea lor ar fi o munca de Sisif nebun, am sa va scriu public CV’ul meu de pescar. Ca zice ca e nevoie de unu pentru a accede intr’o astfel de organizatie.

Illuminati style.

Deci, ca sa zic asa.

Deci, numele meu este Liviu Fratila, cel putin asa’mi spun unii. Unii imi spun “bulangiu’ ala”, “guralivu’ ala” sau daca te cheama Grosu Sever, imi spui ca mi’ai dat unfriend si block pe feiZbuc. In fine, sunt cunoscut sub mai multe nume.

CV’ul meu de pescar e departe de’a cuprinde in el un palmares de invidiat sau macar un palmares, nu e cazul. Nu pescuiesc pentru a dovedi ceva, o fac pentru ca’mi place. Cam cum o faceati si voi inainte ca placerea sa vi se transforme in orice altceva. 

Am pescuit in locatii cunoscute, mai putin cunoscute, secrete. Am prins pesti mici, mari, exagerat de mari sau chiar imaginari.

Stiti ce zic? V’am convins ca merit? Multumesc, astept o invitatie pentru mine si pentru colegul meu.

El e mult mai serios, are si pusca.

Mai multe pusti chiar.

Ps. Multumesc domnului acela cu ochelari care mi’a dat tuica miercuri dimineata la Sarulesti, mereu uit cum il cheama. Il anunt pe aceasta cale ca din cauza ei, I’am pierdut ancora colegului.

Ps 2. Daca domnul Anghelina citeste asta, sa nu uite ca mi’a promis una imprumut, o ancora adica. Eu sigur o sa uit.

Ps 3. Sisif e unu care trebuia sa impinga un bolovan la deal, adica munca foarte grea.

Nu, nu e Arif, seamana doar numele. Arif e baiatu ala care are o barca foarte faina si care de cand a inceput sa’I placa voblerele mele, nu’i mai place cum scriu.

Ps 4. Pamflet (sau nu).

 

 

Fishing & Hunting Expo 2017

Stiti cum e? Daca vrei sa tragi un somn bun, te duci la un eveniment care nu e in aria ta de interes. Daca esti salahor, obosit ca la balamuc, te duci la teatru si dormi acolo ca omida’n mar. Bine, smecheria e sa nu sforai…

In fine…

Nu despre asta voiam sa graiesc. Povestea mea o sa fie despre targul care abia ce s’a terminat, targul patronat de baietii de la Fishing&Hunting, cel la care nimeni nu vrea sa se duca din cateva catraliarde de motive, insa care’s acolo la prima ora a diminetii. Ma rog, facem totusi sa fie bine.

As vrea sa punctez din start un aspect, asta ca sa nu credeti ca fragmentul din introducere e bagat de umplutura.

Parerea mea:

Am auzit multa lume vorbind despre profesionalism. Bun, bine. Toti vrem asta. Profesionalismul unui astfel de eveniment este dat de cei care’l viziteaza in primul rand. NU ai cum sa emiti pareri cu privire la de un astfel de eveniment  comparandu’l cu Franta, Ungaria sau nu mai stiu pe unde s’or mai tine. Ma iertati, dar multi n’au calcat intr’o tara straina. Despre ce vorbim? Ne dam cu parerea din cateva cadre vazute la acelasi F&H la care (culmea), nimeni nu se uita? Ca asa ne dam cu caramida’n piept: nu ne uitam dom’le, ce sa vedem acolo?

Pai? La targ ce vezi? Ca multi vor un pachet de gume gratis sau o reducere semnificativa? Sau altceva, habar n’am ce nevoi au oamenii. Ca suntem oameni, ne plac reducerile, cadourile, nu?

In privinta pretului platit la intrare? Buuuun. Multi s’au plans si de asta. 30 de lei, adica suma pe care multi dintre noi au lasat’o la bere. Cand mergeam insa la toaleta, nu ne venea sa vomitam. Drept? Drept, domnilor. In plus, ati vazut ce bratari frumoase ati avut la mana?

Ce’am vazut  eu:

la scena (deschisa) s’au manifestat baietii cu crapul. Nu sunt in masura sa comentez foarte mult, rezultatele vorbesc in locul lor. Din punctul meu de vedere, numarul 1 ca orator, profesionalism si orice mai vreti voi, ramane tot Vlad Pavlovici. Cand vorbeste omul asta, si mancarimea de piele se opreste sa’l asculte. Va zic ca sa stiti.

Altfel, sa ne intoarcem la spinning…

Mie mi’au placut standurile pe care le’am vazut. C’au fost si unele prin care n’am intrat ca sa fiu sincer. De departe, cel mai tare mi’a placut standul celor de la Fox, reprezentat de Dan Ingineru. Aici noutatea a constat in forma de prezentare a ofertei. Fain, tare fain. Cred ca asta a demonstrate si de ce MarelePescar este un magazin care se bucura de o popularitate atat de mare. Nu poti emite pretentii de profesionalism atata vreme cat treaba o faci cu amatori. De asta sa fiti foarte convinsi.

Tot la capitolul noutati merita mentionati si cei de la Joy. Stand micut, placut, marfa buna, niste fatuci simpatice si’un roaker moldovean pe post de sef. N’ar fi recunoscut ca’l strivesc emotiile, da’ l’am citit. C’asa suntem noi, moldovenii, ne simtim unu’pe altu’.

Altfel, marfa multa si variata si la MimTeam. Si’au facut un obicei din a se prezenta cu foarte multe produse noi.

La fel si la standul celor de la Powerfishing. Era acolo ca’n gara, nu puteai arunca linistit o grenada, ca spargeai  capu’ la 5 insi pana exploda.

Idem la Relax. Aglomeratie ca intr’un stand in care se da ciocolata de pomana. Genul ala de moment in care pana si aia alergici la astfel de manifestare isi fac de lucru pe acolo. Marfa multa, multe noutati frumos prezentate. Nu stiu cine se ocupa de aspectul asta acolo, insa si’a facut bine temele. Pana si mobilierul mobil a fost ce trebuie.

La piscina nu am prins prea multe prezentari. Nu pot vorbi in necunostinta de cauza. Am umblat mult sa vad lumea, sa mai stau la o sueta. Am intalnit, in sfarsit, si live cativa baieti care activeaza in campionatul de la mal. Tare mult m’am bucurat.

Despre cumparaturi…

N’am facut prea multe ca nu m’am dus neaparat pentru asta acolo. Mi’am achizitionat totusi o mulineta, un Biomaster de la Total Fishing… N’am putut sa ma abtin.

Mno, cam asta e concluzia mea cu privire la editia din acest an. Over all, fu’ foarte placut din punctul meu de vedere. Este de remarcat faptul ca se sesizeaza o imbunatatire de la an la an la acest targ. Asta nu poate fi decat bine.

Parerea mea.

O parere

Eu nu cred ca “nebunii” sinucigasi, criminalii care bantuie mai nou prin Europa, au vreo treaba cu politica. Nu cred ca au treaba nici cu celulele teroriste( ISIS, al-Qaeda, Bin Laden, Mahomed Cuceritorul sau cu Ahmed(teroristul ala funny si mort). Televizorul, ziarele… Orice forma de informare, nu stiu altceva decat crime, schingiuiri, rapiri sau alte prostii care nu fac altceva decat sa ridice parul pe maini oamenilor normali. Fireste ca un scelerat, gaseste in crima catapulta perfecta spre momentul lui de glorie. Oamenii sunt slabi, frustrati, lasi sau mai rau, au cont pe Facebook. De ce ne mira ca pentru fiecare dement expus media, apar alti 10 dilii dornici de aceeasi mediatizare?

Nu prea vad totusi sa fie aratat cu degetul adevaratul vinovat, RELIGIA.   Exemple? Oho, cate vreti.

Se aproximeaza ca dementii adepti ai secte Thugee au ucis vreo 20 de mii de indieni,

Cruciadele religioase au lasat umanitatii un gol de cateva milioane de vieti, toate luate in numele aceleasi credinte care ne impinge pe noi azi sa lingem icoane sau oase de mortaciuni.

Inchizitia? Eh… Imaginati’va ca numa’ Torquemada se zice c’ar fi macelarit vreo 10.000 de oameni. Asta doar el.

Cand musulmanii au incercat sa’i converteasca pe hindusi la Islam, au ucis in numele credintei cateva zeci de milioane de hindusi. Despre ce vorbim?

In numele credintei, aztecii macelareau oameni cu miile, La fel si distinsii nostri inaintasi, romanii.

Teroristi? Frectii. Adevaratii teroristi suntem noi. Nepasarea noastra, indolenta, lasitatea, ignoranta  si alte cateva caracteristici umane. Asta ucide, nu un prostalau pe care tot noi il facem vedeta.

 

 

 

1 Iunie

Asta ar fi ziua in care adultul isi da seama ca nu mai are sanse, ca si’a pierdut inocenta. Suntem atat de ocupati sa dovedim ce avem de dovedit, sa facem “chestii de oameni mari”… Nu mai visam, nu ne mai bucuram, nu mai stim sa ne bucuram mai bine zis. Suntem rai, pricinosi, invidiosi si dusmanosi. L’am ucide pe cel de langa noi daca’l vedem zambind. Daca miroase o floare e nebun, daca’i zambeste unui copil e pedofil sau homosexual daca’si ia un prieten drag in brate…

1 Iunie nu mai e de multa vreme ziua copilului. E una din acele zile in care platim datorii. Facem cadouri, suntem altruisti sau mai rau, milosi. Nu mai conteaza ca’i rupi carca pustiului de nu mai iese de sub masa din sufragerie o ora. E 1 iunie, iesi in parc si’i cumperi baloane si vata pe bat. E ca Craciunul, Ca Pastele…

Mi’e scarba.

Mi’e scarba de farisei, de ipocriti. Mi’e scarba si’mi vine sa vomit cand vad atat de multa ura, atat de mult venin. Atat de multa lume care citeste mult doar pentru a arata cat de putin stie.

Mi’e scarba si’mi vine sa vomit cand vad cu cata placere e transformat un prunc in replica fidela a adultului, cum ne umplem de mici copiii  cu ura, egoismul si putreziciunea care ne caracterizeaza noua existenta.

 

Street Fishing Games.

Nu cred ca exista pescar amator care sa nu se vada ca fiind concurent intr’un concurs, refuz sa cred asta. Fiecare dintre noi ne visam capturand un peste urias, o captura capitala. O captura care sa ne catapulteze in fruntea topului. Sa fim respectati, aratati cu degetul ca fiind “ala care l’a prins pe ala mare”… Cine e pescar, indiferent de natura stilului practicat, intelege ce spun. Pariez pe asta.

Street Fishing Games.

Street Fishing Games este un concurs care capata din ce in ce mai multa notorietate, orice pescar din mediul urban stie asta. Se lasa seara? Ai peste zi cateva ore libere? Iesi pe lacul din oras si pescuiesti. Prinzi sau nu, nu conteaza. Oricum, pestii sunt eliberati, cel mai important e sa ne simtim bine. Sa ne gasim intre noi, socializarea intre cei cu pasiuni comune  este cea mai importanta.

Pescari? Slava Domnului, sunt. Cu ce sa incep? Cu marea bucurie numita tineret? Imaginea alaturata poate confirma faptul ca speranta in cei care vin dupa noi este foarte justificata.

Asta ar trebui sa ne mobilizeze, sa ne faca sa vrem mai mult. Ar trebui sa invatam din bucuria copiilor care vin cu noi la pescuit, eu asta cred. Asa ar trebui sa fie…

 

 

 

Nu am sa va plictisesc cu detalii, promotorii fenomenului sunt deja destul de bine cunoscuti, cel putin in Bucuresti, Oradea etc. Nu le pot spune pe nume, nu am permisiunea lor pentru a le face cunoscut numele. Ca sa fiu sincer, nici nu le’am cerut’o si nici n’am de gand s’o fac. Cel mai important e ca se intampla, ca cineva face sa fie o manifestare frumoasa.

Peste este, slava domnului. Ne putem lauda cu niste capturi destul de frumoase pentru un rau aflat in situatia in care este biata noastra Dambovita.

Se gaseste si peste, uneori frumos.

Uneori, alteori e mic dar des …

Sau mare dar rar, totul e sa se intample.

Ce voiam sa zic? Ah… Sambata am sa concurez la Street Fishing Trophy. Sa’mi tineti pumnii.

Sper sa prind unu din primele 3 locuri, sau locul 13.

Stiu eu de ce.

Sper …

Sunt invidios.

Da, recunosc. Sunt invidios. Sunt invidios pe prietenii mei virtuali. Recunosc asta. Sunt invidios pe ei, pe toti pretiosii, pe toti cei care pot, fac, genereaza sau intreprind activitati menite sa ne salveze din gheara nemiloasa a mediocritatii. Care au forta sa ne smulga din groapa de interes, din lenea, comoditatea sau puturosenia atat de caracteristica poporului roman.

Da, sunt invidios. Sunt invidios pe prietenii mei. Sunt invidios pe prietenii mei, pe acei prieteni care detin indiscutabil adevarul suprem. Pe acei prieteni carora le este vesnic ceruta parerea. Sunt invidios ca eu nu’s consultat in diverse probleme de cateva miliarde de oameni, de strada. De Iliescu, Constantinescu, Basescu, Harap Alb, Tom si Jerry sau Lucifer. Sunt invidios ca nu detin adevaruri accesibile doar celor capabili sa proiecteze adevarate teorii ale conspiratiei, Ca nu’s capabil sa fiu solidar cu suferinta evreilor, a tiganilor, a tiganilor aia de teroristi sau ca nu’s capabil sa patrund intelectual manevrele generate de marile  grupuri de interese. Alea internationale, fireste. Alea din umbra, deslusite de acesti prieteni pe care’i invidiez, despre care va vorbesc. Sunt invidios pe prietenii mei, pe cei care au posibilitati nesfarsite, pe cei care sunt frumosi, care pun poze cu locatii prin care ei umbla, cu evenimente la care sunt invitati… Cum as putea sa nu  fiu? Singura chestiune la care excelez, e mediocritatea.

Ei nu vor fi niciodata asa.

Cu sictir inainteeee… Mars!

M’am trezit, Obreja cu (pardon) curu’n sus. Zic, ce dreaq am mai facut? Obreja inca turuia :)))

Sa va fac un rezumat.

Circula pe facebook un film postat de Antena 3 (zau, mah???) cu audierea doamnei Guseth ieri in comisie. Titlul este de un rahat monumental, ca mai toate titlurile de on-line: “Gafele incredibile ale Cristinei Guseth, la audierile din comisii”. Un fel de “Halucinant, cat a dat Guta pe geanta gagica-sii” Incep prin a spune ca incredibil de proasta este pagina de FB a Antenei 3 (specialist in stiri, ha?) pentru care stirile importante pentru tara – in afara de audierile de ieri de prin comisii – sunt: reteta de placinta cu dovleac, bancul zilei (Niste nebuni erau transportati cu avionul la alt spital), cura cu usturoi sau ce trebuie sa faci cand te ia raceala. Whatever. Nu-I urmaresc, nu ma afecteaza, hai noroc!

Ce voiam sa spun? A, da. Am vizionat si eu filmul. Cu rabdare, pana la sfarsit. Ca tot nu venea incredibilul peste mine. Nu s-a scarpinat in fund, n-a facut bilute de muci, nu s-a basit (sau nu s-a auzit!), n-a dansat Gandam style ala pe masa, nu l-a pipait pe tanarul de langa ea la oo…

Eu vazui o cucoana balbaita pe alocuri, emotionata, nepregatita pe ici pe colo. Faza e, bai inteligentilor, ca in acest fel se prezinta la un interviu 99,9% dintre voi. Bai imaculatilor! Ca asta fuse, un fel de interviu. Ia rewind un pic caputzul ala destept al vostru la ultimul interviu la care ati fost. Asa-I ca erati emotionati si stresati? Asa-I ca v-ati balbait un pic? Asa-I ca n-ati avut raspuns la toate intrebarile?

Voi ati vazut cine ii punea intrebari? Nicolae Serban, bah! ACEL Nicolae Serban. Soferul Nicolae Serban. Stiti ce zic? Si bonus sinistra aia de umbla cu aghiazma prin parlament si ii umezeste pe penali intru noroc. Dihaniile astea doua plus altii de aceeasi teapa s-au suit cu bocancii plini de cacat pe tanti.

Discutabil e tot: cum s-a facut lista de ministri, cine i-a propus de fapt, de ce, cine e in spatele fiecaruia. Din punctul meu de vedere e o gluma si e departe de asteptarile STRAZII.. Din punctul meu de vedere tanti asta n-avea de ce sa accepte postul de ministru. Corect. Audierile au fost facute la misto, unele chiar fara presa. Putem discuta despre chestiile astea minim 3 zile.

Eu ma refer acum la comentatorii care au sarit ca arsi cu “madam e varza pen’ca n-are replica a la Bruce Willis cand ii pocneste grenada la cur”, care share-uiesc mizeria aia de film, care sunt minim ninja la interviuri si care, daca ar fi pusi sa vorbeasca in public, ar straluci ca pantofii cu pietricele a lu’ Florin Salam. Adica sa fie heitareala ca sa nu fie rau si sa aiba si dracul din noi motiv de bucurie, nu zic nu! Dar totusi.. Sa te iei de cineva ca se balbaie cand este pus sa vorbeasca in public, care poate n-a vazut microfon de cand l-a facut ma-sa, ca nu este enciclopedie sa aiba raspuns la absolut tot si, bonus, este asaltat si jignit de niste nemernici.. . Cam subtire, baieti! Noul guvern? Asteptarile sunt imense, dezamagirea probabil pe masura, fasul probabil incomensurabil. Om trai si om vedea.

PS Au fost mai faine cucoanele care care au share-uit, balit pe, descusut si cusut la loc chilotii lu’ dom’ doctor.

Daca nu suntem numere, ce altceva suntem? Eroi?

Tinerii decedati in #colectiv ( ca tot ne plac hastagurile de ne cacam pe noi), au murit ca niste oameni ce se gaseau, NU ca niste ingeri. Ok, acceptand ca raiul exista, eventual s’au dus acolo. S’au dus ca niste oameni care au murit si’au ajuns in rai. NU e obligatoriu sa fi fost direct ridicati la rang de ingeri? Intelegeti?
Tinerii din #colectiv sunt victime, nimic altceva. Asa cum doctorii care i’au salvat nu sunt eroi, asa cum pompierii care i’au salvat nu sunt eroi. Sunt profesionisti care si’au facut datoria. Noi platim profesionisti ca sa’si faca datoria, nu platim eroi. Intelegeti?

Da, accept cu maxima responsabilitate si respect titlul de erou dat acelor oameni care au pierit in flacari pentru a salva alte vieti. Aia da, sunt eroi, nimic de discutat. Discutabila e titulatura data anapoda. Noi nu suntem o natie de eroi. Noi suntem niste curve penibile, niste lasi la care li se caca de zeci de ani in cap blenoragii ca Cristiana Anghel, Zgonea, Oprea, Ciorbea, Tariceanu, Ponta sau alte forme de hoituri oportuniste. Intelegeti? O natie la care o laba trista ca Maruta sau Capatos ajunge sa fie lider de audienta, nu e o natie de eroi.  E o natie de manelisti penibili.

Terminati cu eroismul. Eroism inseamna altceva.

O parere in miez de noapte.

Lista.

Nu va mai propuneti intre voi pentru discutiile cu dovedit(deja) ratatul nostru presedinte. Presedintele nu va cheama pe voi la ordine, nu va da termene de prezentare, revolutionarilor.  Presedintele si parlamentul e la dispozitia noastra, nu noi la dispozitia lui, ahtiatilor de notorietate ce sunteti. Vreti sa trimiteti la presedinte circari? Din astia care le stiu pe toate? Populari de pe Facebook? In asta sta salvarea noastra? In ragalii ahtiate de like & share? Sunt in strada avocati extrem de buni, doctori sau alte forme de profesionisti extrem de bine pregatiti. Noi trimitem bloggeri? Actori mediocri sau mai rau, v’un Lazarus mai plin de paduchi decat o haita de caini salbatici? Ganditi cu mintea voastra? Obsedatilor de selfie ce sunteti. Sunt iesite pe teren toate televiziunile. Da, alea din care fac parte si cei pe care am vazut ca i’ati propus. Ele nu’s in stare sa izoleze din multime oameni? Sa le ceara pareri? E nevoie sa faceti voi liste? Sa va duceti la discutii cu niste parlamentari care vin cu lectia facuta la intalnirea cu voi? Care va vor ridiculiza rapid? Asta vreti voi? Sa’si bata joc un Oprea de efortul catorva zeci de mii de romani? Pentru ca vrea un attention whore d’asta sa se vada cu sticla de apa plata in fata la discutii cu Iohannis?

Vreti sa obtinem ceva?

Nu acceptati termene limita, noi nu avem de ce sa acceptam asa ceva. Nu din partea unui Calimente care a ridicat nesimtirea la rang de arta. Cereti sa se rareasca numarul hoiturilor astea adormite, 2-300 sunt suficiente. Fura mai putin decat 600. Obligati’i sa’i scoata in fata pe nenorocitii care au devalizat banci, care au defrisat mii de hectare de paduri. Astia trebuiesc scosi din politica, asta trebuie cerut. Cereti sa nu mai fie subventionata biserica, sa invete si popa cum e cu casa de marcat, cereti. Cereti ce trebuie, nu atentie. Cereti sa se rezolve cu sistemul sanitar, cu invatamantul. Puneri doctori la sanatate, intelectuali la invatamant etc… Vor negocieri? Sa vina in strada. NU suntem slugile lor, nu suntem la ordin. Am facut revolutia in strada? Facem mitinguri in strada?  Sa aleaga strada. Sa se faca liste cu doleante, ma, doleante. Nu cu nume.

M’am saturat de nume.