Nevoia de schimbare

Primo, omul a realizat ca dezvolta o forma primara de rau de inaltime, un fel de homo-inaltimus, inaltitimus… In fine. Atunci a realizat nevoia de’a merge pe jos, in doua picioare… Respectiv a coborat din cocotier si tunde’o. Tre sa recunosc ca nu’l condamn, la cat de urate erau femeile atunci, ma mir c’a rezistat atata amar de vreme. Prima femeie care a coborat? Cred ca era blonda. In loc s’o ia la goana dupa mascul, s’a oprit si si’a facut freza. Ma rog, ideea e ca din ce in ce mai des simtim nevoia sa schimbam ceva. Ce anume? De unde doamne iarta’ma sa stim. Stim insa ca vrem, uneori ne stabilim si’un obiectiv. Asta e bine, e bine sa ai dupa  ce alerga. Rau e ca daca ai ajuns unde vrei stai si te scarpini dupa ureche. Bine, am ajuns aici, acum? Ce fac? O iau de la capat? Vreau altceva? De fapt ce vreau? Da sa stiu eu ce vreau n’ar fi mai simplu? Mi s’a pus acum vreo doua saptamani ca vreau sa renunt la mustata. M’am tot invartit pe langa ea pana am dat’o jos. Bine, a fost ok, partea proasta e ca parca eram in fundu gol. Cand mi’a mai spus si’un prieten ca parca mi’a crescut fruntea pana la buric sau cam asa ceva, am vrut mustata din nou. Acum o astept sa creasca da parca nu mai vrea a dracu…