Si cum stateam eu si ma speriam de ploaia care pica de’mi rasturna curajul cu cracii in sus, mi’a venit ideea, m’a lovit inspiratia de mi’a golit capu’ de ganduri. Mi’am zis, hei, de ce nu? Fratila, fa o scriere despre cluburile de pescuit. Ca tot voiai tu sa intri in unu’, remember?
S’asa. Sa va povestesc…
Initial am vrut sa fac unu, un club adica. Cum nu te poti apuca de ceva fara o documentare prealabila, am tras cu ochiu’ prin borta usii sa vad ce anume presupune asta cu cluburile. Bla, bla, bla…….. Bullshit!
Mi’a trecut repede.
Ar fi inca o entitate care ar trebui sa se ralieze rapid ideii de gasca, bisericuta, tovarasie, patizanat si alte cacaturi din astea ambalate in diverse forme mai mult sau mai putin nocive. Inca un nene care ar avea ca unic scop paruiala cu alti conducatori de cluburi sau alte manifestari biologice care au buletin de la paishpe ani.
Asta daca ai par. Daca n’ai, e naspa. Te rezumi la masurarea cucului. Cineva trebuie sa’l aiba mai mare, nu?
Pe cuc adica. Pana mea, poate ai noroc si ai par… Nu va bateti cucu cu asta… Capu’, la dreacu…
Frustrant…
Cum cucu’ meu nu e are marimea care sa puncteze nici macar in concursurile organizate de cluburile astea de care va povestesc, am zis pas. Nu e de mine sa fac unu. Ramanem deci la ideea de membru. E mai usor sa te faci membru. E plin de membri, membre, membruti sau membrisori ialomiteni care’au fost facuti pescari prin cezariana, imediat ce si’au dat masteratul in pescuit la fara frecventa.
Da, stiu, exagerez. Sunt hater si invidios ca nu’s si eu parte dintr’o astfel de entitate.
La dreaq, vorbeam de membri.
Am participat la o discutie despre ei pe Facebook, pe site’ul ala care le da ocazia si celor care’ar fi mai coerenti si daca ar scrie cu pisat pe zapada decat prin ansamblarea cuvintelor intr’o fraza. Despre membri adica.
Reiese ca si asta e greu. Ca nu te duci la club ca la biserica, ca clubu’ nu e o biserica in care intra tot pacatosu’.
Intelegeti?
Bine.
Domnilor conducatori de cluburi, de la toate cluburile adica – incepand cu alea relevante, continuand cu alea existente si terminand cu alea care’au devenit inactive imediat dupa al doilea razboi mondial – pentru ca nu am adresele oficiale ale cluburilor, iar gasirea lor ar fi o munca de Sisif nebun, am sa va scriu public CV’ul meu de pescar. Ca zice ca e nevoie de unu pentru a accede intr’o astfel de organizatie.
Illuminati style.
Deci, ca sa zic asa.
Deci, numele meu este Liviu Fratila, cel putin asa’mi spun unii. Unii imi spun “bulangiu’ ala”, “guralivu’ ala” sau daca te cheama Grosu Sever, imi spui ca mi’ai dat unfriend si block pe feiZbuc. In fine, sunt cunoscut sub mai multe nume.
CV’ul meu de pescar e departe de’a cuprinde in el un palmares de invidiat sau macar un palmares, nu e cazul. Nu pescuiesc pentru a dovedi ceva, o fac pentru ca’mi place. Cam cum o faceati si voi inainte ca placerea sa vi se transforme in orice altceva.
Am pescuit in locatii cunoscute, mai putin cunoscute, secrete. Am prins pesti mici, mari, exagerat de mari sau chiar imaginari.
Stiti ce zic? V’am convins ca merit? Multumesc, astept o invitatie pentru mine si pentru colegul meu.
El e mult mai serios, are si pusca.
Mai multe pusti chiar.
Ps. Multumesc domnului acela cu ochelari care mi’a dat tuica miercuri dimineata la Sarulesti, mereu uit cum il cheama. Il anunt pe aceasta cale ca din cauza ei, I’am pierdut ancora colegului.
Ps 2. Daca domnul Anghelina citeste asta, sa nu uite ca mi’a promis una imprumut, o ancora adica. Eu sigur o sa uit.
Ps 3. Sisif e unu care trebuia sa impinga un bolovan la deal, adica munca foarte grea.
Nu, nu e Arif, seamana doar numele. Arif e baiatu ala care are o barca foarte faina si care de cand a inceput sa’I placa voblerele mele, nu’i mai place cum scriu.
Ps 4. Pamflet (sau nu).