Posts tagged ‘Invidie’

June 6, 2014

Avem de toate.

306404_3105289651077_1100006188_nSingura problema e ca de fapt nu avem nimic. Sau nu apreciem sau nu ne pasa sau suntem inconstienti. Sau… ceva. Ne bucuram cand unul dintre noi razbate, cand sparge tiparele, cand devine cunoscut si prin asta ridica ochii lumii asupra noastra. Atunci devenim invidiosi, devenim invidiosi si asteptam prima ocazie sa scoatem acelui cineva ochii, sa’i minimalizam efortul. Laudam oameni care au razbatut fara ajutorul nostru. Fara un ajutor pe care nu l’am fi dat oricum.

Du’te dracu’ la munca, lasa prostiile… Ce nevoie ai tu de aia sau de ailalta?

Pai are, ca are un talent in care crede. Un talent numa bun de tavalit de ofticosi, milogi, sarantoci emotional si intelectual sau pur si simplu de labagii. Ce nevoie am eu de asta? Pai am. In timp asta s’ar putea sa’mi hraneasca sufletul. Daca ajung in momentul in care cred ca nimic nu se mai poate, atunci s’ar putea ca o chestie din asta sa vina ca un bandaj, ca o urma de speranta. Intelegeti? Ne bucuram fals de performantele si reusitele alor nostri. Normal ca e fals, pentru ca ne bucuram doar de cei care au capatat deja o relativa notorietate. Azi e randul Simonei Halep, o sportiva foarte buna. Bravo ei! Avem totusi niste olimpici la matematica, fizica, chimie… Nu e la fel de greu ca tenisul, recunosc, totusi…

Avem de toate. Suntem singura natie care are de toate insa nu are nimic. Nici macar bucuriile nu mai sunt ale noastre. Si ale ne sunt furate.

July 2, 2013

As vrea ca toti URATII din lume sa citeasca asta.

imagesOtraviti de superficialitate, gatuiti de invidie sau pur si simplu blestemati sa ramanem ancorati in dorinta de’a avea mai mult, mereu mai mult… Ne’am uratit. Ne uratim din ce in ce mai tare.

Ma, parca se usuca sufletul in noi.  Ne transformam in carcase, bucati de carne pregatite de un macelar priceput doar pentru a da bine privirii. Pumnul de arginti devenit de mult istorie revine iar si iar in actualitate. Tradarea, inselaciunea sau pur si simplu incapacitatea de’a te bucura pentru binele celui de langa tine ia  locul unui zambet cald, sincer. Nici asta nu mai suntem in stare, il mai vedem doar la copiii care inca nu si’au pierdut umanitatea. Ne vindem inocenta, decenta sau ultima farama de demnitate doar pentru a dovedi altora ca suntem mai buni, mai tari. Mai tari decat cine? Cu cat ai mai multi bani cu atat te bucuri mai putin. Pentru ca’ti permiti sa cauti iar si iar metode prin care sa potolesti dorul de bucuria jocului din copilarie, a primului sarut, a primei plimbari cu iubita…

Nu mai sunt, nimeni si nimic nu ti le mai poate aduce inapoi. Noi ce facem? Dusmanim, uram pe cel care, in inconstienta lui, ne invidiaza pentru ca avem. Il invidiem pentru bucuria cu care asculta fascinat la ce povestim, ce’am facut, pe unde am fost. Il invidiem pentru capacitatea de’a se duce cu ajutorul imaginatiei acolo unde noi nu mai avem de mult acces…

Ne’am uratit. O pozitie sociala inalta, bani, masini… Asta nu compenseaza calitatea de OM. Nu mai suntem decat niste imagini programate sa faca un compromis de cate ori este nevoie.

Banale numere. Statistici

%d bloggers like this: