Visele nu mor odata cu oamenii. Uneori pot fi duse mai departe de cei care inca pot visa.

ClickHandler.ashxStabilisem sa ne vedem insa… Nu am fost in stare. I’ar fi placut sa i se  auda pentru ultima data povestea spusa prin cuvintele mele.

Din pacate nici macar moartea unor oameni care fac ceva pentru tara asta nu pot schimba mentalitati de tot cacatu, nu pot face oameni cu o coloana vertebrala ca mai sus amintitul produs sa se miste, sa faca ceva.Ne rezumam la mesaje balegoase pe care le scriem pe coroane cand deja e prea tarziu. Facem pe afectatii si injuram preotii care ne tin prea mult in caldura pana termina ce’au de zis. Toti cadem de acord c’a fost un mare om insa niciunu din noi nu se mobilizeaza cat timp se poate face ceva. Domnule primar al sectorului 3, ai trimis o coroana din bani publici. N’ai vrea sa treci la un nivel superior? Sa faci si ceva concret? Alternativa la “sunt prea multi aurolaci” ar fi “proiectul Gladiator functioneaza”. Ce zici? n’ar fi mai “cool” asa?

Imi pare rau nea Szoby. Uite, fac sa fie auzita acum, prin cuvintele baiatului tau. Dumnezeu sa te odihneasca.

Visele nu mor odata cu oamenii. Uneori pot fi duse mai departe de cei care inca pot visa.

Arpad Cseh, fiul lui Soby Cseh se luptă să ducă mai departe visul și munca tatălui său, însă, ca de obicei, regimul se opune!
“Cu cine s-a luptat tata pentru viitorul copiilor defavorizati din sectorul 3… pai cu cei care, in mod normal, ar fi trebuit sa sustina acest proiect numit Gladiator, program care s-a bazat pe aplicarea cu succes a unei metode originale, creata de tatal meu, pentru integrarea sociala a copiilor fara posibilitati materiale, orfani, lipsiti de adapost sau cu handicap, cu probleme de violenta sau delicventa juvenila. Programul a fost preluat ca model de bune practici in alte tari, precum Franta sau Australia. Chiar si la noi in tara a fost premiat cu Ordinul National “Serviciul Credincios” in grad de Cavaler in 17.11.2009.
Cu toate astea, in ultimii doi ani, sustinerea din partea autoritatilor a intarziat a apara, sau mai bine spus, a incetat sa existe treptat, treptat. Acum 2 ani, imediat ce tata s-a imbolnavit, au inceput sa apara problemele legate de proiectul Gladiator. Mai intai, i-au luat sala unde se antrenau in jur de 80 de copii din sector, iar felul in care au ales sa-l informeze a fost de-a dreptu’… “original”: un reprezentant oficial s-a prezentat la spital pentru a-i inmana personal scrisoarea prin care il anuntau ca trebuie sa elibereze sala, in conditiile in care exista un sediu social unde ar fi putut sa trimita notificarea. Dar nu… autoritatile au preferat sa-l informeze pe patul de spital, sa fie raul mai mare, ma gandesc eu… pentru ca alta explicatie nu gasesc!!! Au dat cu mucii in fasole dupa care ne căutau sa ne imprietenim pt ca el, edilul sectorului 3, vrea sa-l ajute pe Szoby Cseh, uitând ca in urma cu cateva zile se tinea de peretii primăriei plin de citostatice, cu orele, neprimindu-l in audienta!!!
Drept urmare, domnul Robert Negoită a facut o conferinta de presa in care a prezentat sala Apollo pe care o pune la dispozitia Asociatiei Gladiator pt copiii nevoiasi ai sectorului. Din nou, vorbe goale: sala Apollo este, de fapt, o anexa, o sala de balet, nicidecum cea prezentata televiziunilor, in care putem antrena maximum 15 copii, din cauza ca are o înăltime foarte mica… Dorind sa progreseze la antrenamente, tata a ales sa faca pentru acesti copii o tabara de vara in aer liber pe spatiul ADP sector 3, unde este si sediul social al Asociatiei. Promisiuni de sustinere a taberei de vara au fost, dar ce sa vezi… nimeni nu a miscat un deget. In ciuda faptului ca boala se agrava, tata s-a apucat de munca grea si serioasa pentru a putea tine antrenamentele asa cum trebuia, ajutat fiind de inca o persoana: a cumparat si montat un gard pt aprox 1000 m, a nivelat si pietruit, a carat si montat trambulină, saltele, tiroliana si restul echipamentului. Si toate astea in conditiile in care nu avea voie sa ridice un ac… ca sa nu mai spun ca au fost achizitionate din bugetul personal.
Tata nu concepea ca acest proiect sa se oprească… cu toate ca nu avea parte decat de piedici. Ii era din ce in ce mai greu sa sustina proiectul deoarece amenintarile tot curgeau: ba ca ii opresc apa, ba curentul, ba ca il obliga sa evacueze sala si sediul imediat ce se incheie contractul. A auzit pana si faptul ca autoritatile il mai amana putin pentru ca oricum nu mai are mult de trait si din momentul acela opresc totul.
In ziua de 1 august cand tata a murit, am fost cu fratele meu sa luam niste haine de la sediu si am fost intampinati de femeia care ajuta la întretinerea taberei de vara, spunându-ne ca a fost căutată, chiar in dimineata acelei zile, de o doamnă Natalia de la administrativ cu motivul de a preda cheile de la sediul asociatiei. Acest lucru se intampla, subliniez, chiar în aceeași zi in care tata a murit. Cat de urgenta era predarea cheilor?!?!? Chiar nu suporta deloc amanare?!?!? In schimb, la înmormântare au trimis coroane funerare… si cei de la ADP, si stimabilul domn primar… insotite de mesaje pioase. Pentru ce, domnilor, tot acest efort cand asteptati ca sacalii sa savurati acest moment?
Dupa înmormântare, am luat decizia de a ma ocupa personal de Gladiator si sa duc mai departe munca si visul tatălui meu. Am mers la dl Negoita cu dorinta de a avea o discutie sincera legata de Asociatia Gladiator si continuarea acestui proiect. Insa, in mare, am ramas doar cu dorinta deoarece domnul primar era mult prea nepasator la problemele cu care ne confruntam in ceea ce priveste asociatia, ocupat fiind cu semnarea unor acte. Intr-un final ne-a promis ca va purta o discutie cu cei de la ADP care ii sunt in subordine si ca va reveni cu un raspuns pana la finalul saptamanii trecute. Intre timp, dl. primar Negoita nu mai este de gasit… nu mai raspunde la telefoane… Dar, pe de alta parte, angajatii ADP vehiculeaza tot felul de ipoteze: impunerea unei chirii daca vrem sa mentinem sediul asociatiei pe acel spatiu, care a fost dat in urma cu 8 ani si pe care tata a construit, peste o centrala dezafectată, 2 camere mici cu o baie, o chicineta si terasa din lemn. Speram sa primim totusi un raspuns din partea primarului care ne-a asigurat ca vorbeste cu directorul ADP si incearca sa rezolve situatia.
Dar, si de data aceasta, am ramas doar cu speranta care a fost spulberata astazi cand am fost sunat de aceeasi doamnă Natalia, pentru a-mi comunica faptul ca directorul ADP e hotarat sa ne dea afara si ca maine trebuie sa eliberam spatiul. Cum ramane, domnule primar, cu sustinerea acestui proiect? Sau cu promisiunea facuta public ca sala Apollo va fi redenumita si va purta numele Szoby Cseh? Dar cu datoria morala pe care o aveti fata de acesti copii care au evoluat in cadrul proiectului Gladiator? Sau atata timp cat nu curg banii in buzunarul dvs, nu va intereseaza astfel de proiecte?

Aici se pare ca nu ai cum sa faci o treaba buna, decat daca e o afacere din care sa curga bani….copiii cresc oricum!
Nu ma opresc aici,o sa iau legatura cu alte institutii abilitate din celelalte sectoare, care sa vada potentialul acestui proiect si care pot sustine visul tatalui meu, poate acolo au nevoie de instruire, educatie, sanatate, reconsilierea copiilor nevoiasi!”

Advertisements

One Comment to “Visele nu mor odata cu oamenii. Uneori pot fi duse mai departe de cei care inca pot visa.”

  1. Reblogged this on daydreamer and commented:
    Devine nefiresc de greu sa facem lucruri firesti.

Comenteaza acum cat nu's atent

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: