Hey you,
Out there in the cold,
Getting lonely, getting old,
Can you feel me?
L‘ati simtit? Voi, toti cei din spatele gardului care va tinea departe de idolul vostru. Ati imbatranit ofticandu’va ca nu ati putut sa’l vedeti live? Cum v’ati simtit uitandu’va la cei de langa voi, cei care la randul lor nu si’au permis cateva sute de lei? Neputiinciosi? Simteati ciocane spargand ziduri? Ati fi vrut sa fiti unu? Sa fiti un ciocan care sa darame zidul dintre voi si bucuria de’a vedea o vedeta care canta despre distrugerea unui zid dintre omul de rand si cel care nu stie cine e John Lenon? Care si’a permis sa’l vada pe Roger Waters?
Tu, cel care stii ca Roger Waters inseamna Pink Floyd, cum te’ai simtit dincolo de zid? Ai fi vrut ca ciocanele alea mari din videoclipul “Another Brick In The Wall” sa vina sa farame gardul care nu te lasa sa canti impreuna cu idolul tau?
Nu te’ai simtit inselat ca artistul tau preferat a preferat sa sparga niste ziduri ipotetice cand putea sa darame portile? Sa te lase sa intri macar in ultimul sfert de ora? Macar in ultimile 5 minute? N’ar fi fost minunat? Ar fi fost, asa e. ALA AR FI FOST UN ZID DARAMAT!
Tu insa esti un om tolerant, stii ca totul e o afacere. De ce’ar sparge un hodorog, cu mult prea putin par pe cap, lacatul portilor? De ce te’ar fi lasat pe tine sa intri? Pe roakerul de rand? De ce sa se amestece un pletos slinos care stie toate versurile din “The Wall” printre parfumatii care pozau niste efecte senzationale cu ultra telefoanele lor de ultra fite?
The wall was too high as you can see…
De ce sa nu cantam despre depasirea conditiei umane? Ce ne costa? La 500 de lei biletul ne permitem. Ah, cel care plangea pe la porti ca nu poate intra??? La munca, sa’si permita data viitoare!
Unele ziduri sunt pur si simplu prea inalte.
Nu a contat cand a venit Mickael Jackson. A fost fabulos. A fost fabulos cand a venit Depeche Mode sau Ramstein, Sting sau Bon Jovi. E fabulos mereu. Ma, ati observat? Mereu e fabulos cand vine cineva. Daca Freddie Mercury se ridica din groapa si canta, e fabulos. Daca jumatate din ascultatorii unui concert sunt in afara portilor, nu mai e. Nu mai e fabulos. Intelegeti? Daca snobul isi permite sa fie intr’un spatiu in care nu are ce cauta, nu mai e fabulos.
Nu contest valoarea artistului care a concertat aseara. Normal ca nu avea cum sa dea drumul oamenilor sa intre sa’l vada. Nu sunt absurd. N’ar fi fost insa frumos? Cum ar fi fost ca banul sa nu primeze? Canti despre cutume si ziduri daramate? Ce’ar fi sa fii primul care il darama?
Eu, cel care am stat sub garduri sa cant in acelasi timp cu tine, te vad la tv cu Zgonea… Laudabila initiativa de’a sta cateva minute cu eroii diverselor teatre de razboi din lume. Nu omite insa un aspect: nu i’a trimis nimeni acolo. Nimeni in afara de banul care cimenteaza un zid atat de puternic incat nici macar tu nu’l poti darama. Nu cu un ciocan de mucava ca al tau. Un ciocan care darama doar ziduri teoretice, un ciocan impotent.
Roger Waters, nu m’ai convins! Da, esti un artist desavarsit, esti insa si un afacerist. Genul de educatie pe care domnia ta il promoveaza, nu lasa loc pragmatismului.
PAREREA MEA.
PS: Nu va mai cacati pe voi. 90% dintre cei prezenti la concert nu stiu cate albume au avut cei de la Pink Floyd. Mai mult, sunt gata sa’mi pariez viata ca mancati cacat cand spuneti ca v’au placut mai mult de 4-5 melodii. Roger Waters spune ca’i adora pe cei de la The Beatles. Imi pariez si aici viata ca 98% din cei prezenti acolo nu stiu decat “Imagine” sau “Yellow Submarine”.
PPS: ‘Imagine’ e cantata de John Lenon. Nu de Beatles. Vacari snobi ce sunteti. Cine e Ringo Starr? Facem pariu ca habar n’aveti?