Infodaune
Otraviti de superficialitate, gatuiti de invidie sau pur si simplu blestemati sa ramanem ancorati in dorinta de’a avea mai mult, mereu mai mult… Ne’am uratit. Ne uratim din ce in ce mai tare.
Ma, parca se usuca sufletul in noi. Ne transformam in carcase, bucati de carne pregatite de un macelar priceput doar pentru a da bine privirii. Pumnul de arginti devenit de mult istorie revine iar si iar in actualitate. Tradarea, inselaciunea sau pur si simplu incapacitatea de’a te bucura pentru binele celui de langa tine ia locul unui zambet cald, sincer. Nici asta nu mai suntem in stare, il mai vedem doar la copiii care inca nu si’au pierdut umanitatea. Ne vindem inocenta, decenta sau ultima farama de demnitate doar pentru a dovedi altora ca suntem mai buni, mai tari. Mai tari decat cine? Cu cat ai mai multi bani cu atat te bucuri mai putin. Pentru ca’ti permiti sa cauti iar si iar metode prin care sa potolesti dorul de bucuria jocului din copilarie, a primului sarut, a primei plimbari cu iubita…
Nu mai sunt, nimeni si nimic nu ti le mai poate aduce inapoi. Noi ce facem? Dusmanim, uram pe cel care, in inconstienta lui, ne invidiaza pentru ca avem. Il invidiem pentru bucuria cu care asculta fascinat la ce povestim, ce’am facut, pe unde am fost. Il invidiem pentru capacitatea de’a se duce cu ajutorul imaginatiei acolo unde noi nu mai avem de mult acces…
Ne’am uratit. O pozitie sociala inalta, bani, masini… Asta nu compenseaza calitatea de OM. Nu mai suntem decat niste imagini programate sa faca un compromis de cate ori este nevoie.
Banale numere. Statistici
FrozenIdeas 