Archive for June 28th, 2013

June 28, 2013

Cascadoria. Arta? Curaj?

imagesMie nu mi se intampla sa fac fixatii prea des. Bine… mai o melodie pe repeat o zi sau ceva de genul asta… Sa zicem c’o merge o vreme… Hai sa vorbim despre ceva ce trece granita placerii. Sa vorbim despre pasiune in forma ei pura. Sa vorbim despre cascadori, despre cascadorie.

Nu cunosc cascadori. Tot ce stiu live il presupune pe nea Szoby, iar online am avut ocazia sa ma intersectez cu Dan Motanu, cel din urma dandu’mi ocazia sa aproximez cumva pasiunea cu care acesti oameni ridica o meserie la rang de arta. Unii le spun nebuni, altii inconstienti sau, pur si simplu, se abtin din a aprecia. Nu stiu exact care e mecanismul prin care omul de rand stie ca nu e cazul sa comenteze cand vine vorba de asa ceva. Pur si simplu. Personal ii admir. Am incercat sa ma documentez, sa nu vorbesc aiurea. Am realizat apoi ca scriu pe un blog, nu scriu o carte. Cateva sute de caractere n’ar fi suficiente sa faci un CV unuia dintre ei. Frumosi, nebuni, barbosi, curajosi… Cum sa le zici? Vorbeam azi cu cineva si mi’a adus aminte de’o alta caracteristica fabuloasa. Sunt extraordinar de uniti. Ei cu adevarat stiu sa aiba grija unul de celalalt.

O doamna care are directa legatura cu fenomenul imi spunea: Cascador nu te nasti Fratila, cascador devii. In momentul in care te prinzi ca viata poate fi o curva penala cu tine si ca ti’o poti lua prin toate gaurile posibile, cand constientizezi asta, vezi lucrurile altfel. Capeti nebunia aia frumoasa care te poate face sa devii frumosul asta nebun de care ma intrebi… Ce sa zic?

Citeam si ma gandeam, citeam apoi din nou si speram sa prind oftatul ala ciudat, cel invidiat sau dimpotriva, hulit de atat de multa lume mult prea inchistata in niste conceptii de tot cacatu. Cascadorii? Oameni normali de altfel. Uneori ciudatei sau sensibili, alteori patimasi, condusi de  dezamagirea de a nu’si gasi locul intr’o lume “prea” perfecta. Daca adaugam la asta un soi de sensibilitate acuta, ecuatia e rezolvata. Cascadoria e perfecta. E mama care iti spune: da, tu esti bun, tu esti cel mai bun si stii ca nu te’ar minti. Tu ai un sens sau chiar daca n’ai absolut niciunu o sa vezi, chiar si asa o sa te iubeasca.
Un om care sare cu masina intr’o prapastie se codeste sa rupa o floare. N’ar vrea s’0 omoare. Cum e asta?
Altfel sunt persoane foarte educate, frate. Roiesc in jurul tau ca mustele cand aud ca esti la ciclu si te doare burtica sau esti racit sau ce stiu eu…. Daca ai trage cu urechea la ce isi povestesc intre ei, sunt doar intamplari legate de fracturi de gioale, torace, in cazul cel mai nefericit de coloana.. chiar si atunci sunt capabili sa se duca la paralizatul de rand, acasa, in fiecare duminica, pentru restul vietii lor

If you know what the fuck I mean..
Da, din fericire, inteleg. Din fericire pentru mine. Citeam si realizam ca inteleg in oare care masura cum functioneaza o personalitate foarte complexa. Citeam si’mi doream sa vad mai multe cu si despre ei. Ma durea pe undeva ca, pana si figurantii din filme, sunt mai la vedere decat ei. Deloc nu’mi da bine asta. Ca o paranteza daca vreti, ei sar din tren si salveaza o gagica, iar Tom Cruise se culca cu ea in film. Jur ca e de cacat. Personal nu stiu daca as suporta ideea. E ca in filmele alea in care Buza de Iepure sarea de pe casa, iar Margelatu se iubea cu Marga Barbu in fan… Pai? Atunci care sunt eroii adevarati in filmele la care ne uitam zilnic?
Oameni, fiinte pe care destinul i’a educat ca, de dragul unei meserii atat de putin cunoscute, de dragul ei mai ales, viata lor nu mai valoreaza nimic… Asta am reusit eu sa inteleg ca inseamna cascadoria.
Arta? Curaj? Cine stie?
Advertisements
%d bloggers like this: