Archive for June 18th, 2013

June 18, 2013

Final Destination…

imagesMirosul imbatator al florilor de tei ma ducea incet dar sigur in lumea viselor, simteam cum trup si suflet alunecam in acea lume pe care doar in somn o poti vizita. Credeam ca nimeni si nimic pe lumea asta nu ma poate linisti mai tare… Atunci i’am simtit atingerea. Nu, nu mi se parea, parea ca toti muschii de sub piele imi reactioneaza, mintea refuza sa’mi spuna ca sunt totusi singur in camera, nu, nu auzisem cand si pe unde a intrat… Atingerea a poposit o vreme pe gamba piciorului apoi a inceput sa urce, s’a oprit putin si si’a facut de lucru in spatele genunchiului… La naiba femeie, chiar stii ce’mi place, imi place, imi place… Atunci am realizat, chiar eram singur in camera. Un vis? La naiba, visele nu se joaca cu parul de pe picioarele tale. Si daca era un vis? Eram foarte lucid deja, de ce visul ala se plimba inca pe piciorul meu? Atunci am realizat cruntul adevar, sudori reci mi’au invadat toate structurile, eram parca paralizat de frica. Nu, nu era o fantoma, nu. Godzila al gandacilor revenise…

Bai fratilor, n’am nicio treaba si nici nu sunt un viteaz, lumea stie ca in astfel de situatii ma cac pe mine de frica. Nu contest. Am dat din picior atat de violent de’am simtit fizic cum imi ajung amigdalitele la hemoroizi. Gandacul catapultat in perete a cazut apoi pe mocheta cu un icnet scurt, mi s’a parut ca l’am auzit inclusiv injurand. Inainte sa atinga podeaua am fost langa intrerupator, am aprins lumina. Demonul din iad se raliase, parca se facea mai mare. Luase o pozitie amenintatoare si parca era gata de atac. Simteam efectiv cum scrasneste din dinti, era o situatie clara de unu la unu, o lupta barbateasca. Pentru o secunda ne’am privit in ochi. Era genul ala de situatie in care voiam sa ne impresionam unu pe altul, nu, nu aveam de gand sa cedez, nici vorba. Partea proasta era ca nici el nu intentiona. Atunci i’am zis: Gandacule, accepta’ti soarta. Astazi vei muri, astazi voi face ce face orice barbat care isi apara teritoriul…

Nu, ma sfida, gandacul ma sfida. Parca’mi spunea ca m’a auzit tipand, ca tip ca o fata, ca un barbat nu tipa asa subtire si atat de tare. O facea pur si simplu, parca imi spunea asta… Am pus mana subtil pe papuc, m’a vazut. Inca nu voia sa se miste. Urletul de lupta mi’a iesit spontan din piept, devenisem un pradator, voiam sange. Prima lovitura a reusit s’o pareze, s’a dat usor intr’o parte. Ah, un adversar demn de mine mi’am zis. E nevoie de strategie. A doua lovitura a plecat m’ai usor, i’am dat timp sa se miste apoi cu o viteza de reactie uimitoare i’am intuit miscarea. Nu ca zic, niste ani de sport au dezvoltat in mine niste capacitati intuitive, da nu ma laud. In fine. Prima lovitura l’a facut groggy, nu l’a omorat insa l’a ametit suficient de tare cat sa ma pot desfasura. Momentul ala in care ¬†fiara a iesit complet din mine, incontrolabila si dornica sa ucida.
Bai, am inceput sa dau in el cu papucul ca bezmeticu. Tipam ca aia de la Termopile, tipa parca si gandacu, tipa si papucu cu care dadeam in el. Incepuse si cainii prin parc sa urle, aia prin fata blocului tipau si ei sa ma lase cine vrea sa ma omoara ca cheama politia… Aventura. Cumnata’mea a venit buimaca sa vada ce dracu se intampla, cand a vazut masa de carne insangerata a inceput sa tipe si ea, apoi frate’miu… Ma, am dat in el de mi’a cazut si tabloul din perete…

S’a terminat. L’am invins. Binele a invins raul din nou, deja ma linistisem. Mi’am aprins o tigara, trageam din ea cu sete, cu placerea cu care fumezi o tigara dupa ce te’ai iubit cu o femeie focoasa…

Nu mai conta, tot ce conta e ca l’am invins…

%d bloggers like this: