Orgolii.

imagesMa cred mult prea bun pentru a accepta parerea altuia, ma cred mult prea bun si pentru a accepta ca cineva sa-mi conteste o actiune sau o reactie. Pana la urma de ce-as tine cont de ce spune o fiinta peste care sunt cu cateva clase?  Sau nu sunt? Pai daca sunt atat de inferior de ce-as accepta ajutorul sau parerea  unuia care e mai tare ca mine? N-am nevoie de pomana nimanui. N-am nevoie  de atentia unuia care mi-a gresit, nu am nevoie. Acum de ce se mai strofoca? A gresit. Sa fie sanatos…Cati dintre noi ne recunoastem in genul asta de reactie ?

Orgoliul. Ce-o mai fi si orgoliul asta?

Am incercat azi sa dau de niste definitii mai altfel, ceva mai mult de-o banala explicatie de dictionar. “Orgoliul este divergenta dintre Supra Eu si Inconstient” mi-a spus cineva, altcineva ca e un fel de “dublu wtf”. Ca e “ceva care sta intre mine si propriile dorinte” sau “indaratnicirea de a nu face anumite chestii doar pt ca ai senzatia ca ai ceva de demonstrat” sau “aplombul vanitati versus ‘de fapt'”… Multe explicatii. Toate decente, toate cu acelasi numitor comun, incapacitatea fiintei inteligente de a-si manifesta si slabiciunea.

Ironia sortii. Suntem in stare sa pornim razboaie, sa urim, sa ucidem in numele unei dreptati mai mult sau mai putin evidente. Suntem in stare sa dusmanim pentru ca cineva ne-a contestat forta fizica sau intelectuala ori sa stam in nevorbire vieti la rand cu cineva care ne-a inselat asteptarile. Pentru ce? Pentru ca asta presupune ca cineva’ul ala nu a facut temenele in fata noastra? Ca nu a fost constient sau nu a fost deosebit de convins de capacitatile noastre? Ah, mai e ceva. Respectul. Cineva nu ne-a respectat, si-a batut joc de noi sau mai rau, ne-a ironizat. Cum e si cu ironia asta pana la urma? Este interlocutoru un nesimtit sau ne supara un adevar pe care deja l-am constientizat? Despre ce vorbim deci? Avem noi dreptate si nu putem trece peste asta? Nu trecem, suntem orgoliosi. Avem atat de multa dorinta de-a demonstra o forta care poate fi extrem de distructiva insa nu avem taria de-a accepta ca uneori nu avem dreptate? De ce faptul ca uneori altcineva face ce nu ne asteptam sa faca e atat de jenant pentru noi?

“Pai daca fac asta ma fac de ras, m-am batut atat cu caramida in piept ca nu mai fac aia sau ailalta si acum ce fac? Ma sucesc? Pai ce zic aia in fata carora mi-am tipat indignarea? Pai n-am si eu un pic de demnitate?”

Fireste ca ai demnitate, ai demnitate si dorinta de’a face alora care cel mai probabil te-au fortat prin atitudinea lor sa le faci pe plac. Ca d-aia suntem fiinte inteligente, sa luam singur hotararea de-a face altora pe plac.

Advertisements

One Comment to “Orgolii.”

  1. Si apropiindu-ma de acestia am mai simtit ceva, ca oamenii sunt spirite care locuiesc in interiorul unui corp si nu invers, ca unele dintre aceste spirite au ales sa ne arate cum trebuie sa desfacem fiecare clipa de falsa imagine a unor greutati, pentru a gasi in fiecare dintre acestea simburele unei ‘”fericiri” care ne ajuta fiinta sa respire clipa cu clipa iluzia acestei lumi pentru a putea reconstrui intregul spiritual din care venim si dupa care tanjim in orice moment al existentei noastre pe acest pamant, si mai ales ca totul tine de iubirea cu care ne putem accepta neconditionat asa cum suntem.

Comenteaza acum cat nu's atent

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: