Ce trist, ce chin, ce jale…

Bai ce trist. Dupa ce ca n’am si eu gagici ca toti smecherii, mi’am mai trantit si mana cu care fac de toate. Acum nici sa ma iubesc singur nu mai am cu ce, mama ma’si de treaba. Bine insurubat fiind in constiinta omului faptul ca ceva nu vine niciodata neinsotit ma intreb, ce’o urma? Uneori am sentimentul straniu ca expeditorul, cel care trimite in general oamenilor diverse are un mod de’asi combate plictiseala cel putin ciudat. Acum na, mai e se un alt aspect de care de obicei tin cont, poate asta a venit pentru a nu veni altceva mai grav… Cine stie. Sau poate trebuia sa fac ceva si n’am facut, sau sa nu fac si’am facut… Ciudate semnale primesc, ciudate si mai ales dureroase.

Advertisements

3 Comments to “Ce trist, ce chin, ce jale…”

  1. Mi-au dat lacrimile..
    De obicei, este pentru ceva ce ai facut, nu neaparat cu mana respectiva. Cica tot raul e spre bine.

  2. Si lacrimi imi curgeau si tot curgeau necontenit pe-obrajii mei..,
    Iar eu nu stiam cu care mana sa le sterg…

Comenteaza acum cat nu's atent

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: