Cand placerea devine obligatie

Avem o tendinta stranie de’a transforma disponibilitatea celui de langa noi in obligatia acestuia de’a ne ajuta, de’a face un efort pentru noi. Avem o tendinta la fel de stranie de’a ne supara daca gestul nu se repeta cu proxima ocazie… E ciudat, o zicala spune ca daca vrei sa ajuti pe cineva sa nu moara de foame nu’i da un peste pe zi, invata’l sa pescuiasca… Vax, scrierea asta nu’mi iese.Azi nu’s inspirat. Stabiliti voi finalul.

Advertisements
Tags: ,

4 Comments to “Cand placerea devine obligatie”

  1. Eu zic asa:nu-i da un “peshte,da-i una “peste”fatza…doar doar se va trezi,odata!

  2. naspa senzatia de-a fi in preajma uneia/unuia care considera ca “totul chiar i se cuvine…” Cum e cu treaba aia ca …ne deranjeaza cel mai mult la altii ceea ce zace-ascuns in noi….!
    Bucurie..ca unora chiar Li se cuvine totul!

Comenteaza acum cat nu's atent

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: